Abuzurile sexuale din sistemul de învățământ sunt din ce în ce mai numeroase. Lipsa procedurilor și a sancțiunilor pentru astfel de cazuri demonstrează indiferența autorităților. Pentru a debarasa școlile și universitățile de prădători sexuali, statul trebuie să intervină. Liliana Cristea, psihoterapeut specialist în neuroștiințe, și Raluca Ștefan, psihoterapeut, ne dau soluții pentru a scăpa de abuzatorii sexuali din sistemul de învățământ.

“Există o lipsă uriașă de educație sexuală în România”, ne spune psihoterapeutul Liliana Cristea. Aceasta din urmă ne explică faptul că aceste cursuri ar trebui introduse în școli încă de la clasa I. “La vârsta de 7-8 ani, copilul deja face diferența între bine și rău. Acela este momentul oportun pentru a-l iniția în educație sexuală. Fetele trebuie învățate să pună limite atunci când simt disconfort. Băieții trebuie învățați să facă difirența între un ‘da’ categoric și un ‘nu’ timid.”

Abuzul: o normalitate?

Psihoterapeutul Raluca Ștefan afirmă că problema reală în ceea ce privește școlile, este că acestea promovează o cultură a abuzului. “Abuzurile emoționale ale profesorilor asupra copiilor sunt la ordinea zilei în școli”, ne spune ea. “Copiii sunt jigniți, certați, uneori chiar și înjurați. Acești copii vor crește și vor privi aceste abuzuri ca fiind ceva normal.”

Psihoterapeutul Liliana Cristea ne vorbește și de importanța educației de acasă. Există o mare diferența între modul în care este educat un băiat de către părinți, și modul în care este educată o fată. “N-ar trebui să ne mire faptul că tinerele de 19-20 de ani nu știu să pună limite,” afirmă ea. “În multe din cazurile pe care le-am observat, părinții își dădăcesc fii și îi feresc de responsabilități. Pe fiice în schimb le copleșesc cu responsabilități. Fetele sunt învățate să fie politicoase, să nu vorbească despre anumite subiecte pentru că ‘e rușinos’, să-l pupe pe unchiul sau pe verișorul lor chiar și dacă nu vor să facă asta. Apoi ne întrebăm de ce ajung să fie abuzate.”

Proceduri cruciale de aplicat în universități

În ceea ce privește învățământul superior, psihoterapeutul Raluca Ștefan ne dă exemple de proceduri pe care universitățile din România le-ar putea copia de la cele din alte țări. “În străinătate, toate universitățile au cabinet de consiliere”, punctează ea. “Perioada studenției este una de tranziție, de schimbări. Mulți studenți merg la facultate în alt oraș față de cel în care au crescut, se simt singuri. Ei sunt vulnerabili în acea perioadă și au nevoie de susținere.”

De asemena, ambii psihoterapeuți afirmă că implementarea comitetelor de etică și disciplină în universități este crucială. O altă procedură sugerată de Raluca Ștefan este facilitarea grupurilor de suport de către universități. Ea insistă și pe importanța supunerii profesorilor la evaluări psihologice periodice.

Un singur psiholog într-o universitate s-ar putea ocupa atât de studenți cât și de profesori. Măsurile sugerate de psihoterapeuții Liliana Cristea și Raluca Ștefan nu sunt dificil de pus în aplicare. Și totuși, câte tragedii trebuie să se mai întâmple pentru ca sistemul de învățământ să se mobilizeze?