Observatorul Antenei 1 mi-a cerut opinia pentru un grupaj intitulat Dezbatere despre dezbatere. Se înțelege că-i vorba despre dezbaterea națională ivită și înflorită din refuzul lui Klaus Iohannis de a participa la o confruntare cu Viorica Dăncilă.

Titlul mi se pare deosebit de inspirat pentru denunțarea realității numite Bordelul politic românesc. În alte locuri din lume, inclusiv în Caraibe, un astfel de refuz ar duce la pierderea alegerilor de către Klaus Iohannis. Nu de alta, dar Poporul alegător ar sesiza în acest refuz disprețul profund al candidatului Klaus Iohannis față de el, Poporul alegător. Klaus Iohannis va cîștiga însă al doilea tur la scor.

Asta, deoarece, așa cum n-am obosit să scriu de ceva timp încoace, alegerile prezidențiale din 2019 se țin pînă la urmă (puteau fi foarte bine anulate) pentru a oferi lui Klaus Iohannis prilejul de a le cîștiga la scor, dar mai ales de a se mai scălda nițel în spuma Cultului personalității. Un fel de Congres al PCR convocat teoretic pentru alegerea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea partidului, practic, pentru a-i oferi lui Nicolae Ceaușescu un nou moment de Cult al Personalității.

Un candidat are dreptul să facă tot ce vrea în campania electorală. Chiar să umble gol prin Centru cu nevastă-sa de mînă, în pufoaică și cu bocanici de vînător de munte în picioare. Klaus Iohannis nu e un simplu candidat. E președintele unei țări membre a Uniunii Europene și mai ales un politician care se vrea stîlpul democrației în România. Refuzul ascunde disprețul Conducătorului Klaus Iohannis față de Poporul român. Dar și faptul că-l doare în cot de electorat, cîtă vreme Generalii i-au garantat realegerea. Și nu oricum, ci în triumf. Ciudat ar putea trece faptul că politicieni, dar mai ales lideri de opinie, se întrec în a-l justifica pe Klaus Iohannis. Normal ar fi ca doar președintele și echipa de campanie să se întreacă în justificări.

Klaus Iohannis stă liniștit. Presa lucrează pentru el. Se confirmă astfel ipoteza mea că la alegerile din 2019 a funcționat și funcționează Cartelul Pro-Iohannis. Deși unii lideri de opinie și unele instituții de presă au justificat atacurile mizere împotriva lui Dan Barna prin antipatia lor față de candidatul USR, în realitate atacurile au ținut de publicitatea electorală făcută lui Klaus Iohannis. Culmea, un Cartel din care fac parte și multe instituții de presă apropiate de PSD. De ce refuză Klaus Iohannis confruntarea cu Viorica Dăncilă? Pentru că el suferă de mania bunei păreri despre el însuși.

Boală de care a suferit Nicolae Ceaușescu. Vi-l imaginați pe Nicolae Ceaușescu participînd la o confruntare publică în vederea postului de președinte cu un alt lider comunist? Vi-l imaginați pe Nicolae Ceaușescu dînd un interviu unui ziarist român? Nicolae Ceaușescu n-a admis asta, nu pentru că se temea, ci pentru că i se cultivase și-și cultivase imaginea de Soare de pe cer, de Nemuritor, de El, Însuși. O confruntare cu un alt lider ar fi însemnat ceva de neconceput pentru Nicolae Ceaușescu.

La fel și Klaus Iohannis. În viziunea lui Klaus Iohannis el e Nemuritorul, Monarhul absolut, Dumnezeu coborît în Dealul Cotrocenilor. Ce-ar însemna o confruntare cu Viorica Dăncilă? Un moment condus de un moderator. Moderatorul va putea să-l întrerupă pe un candidat, ba chiar să-l întrebe ceva. Klaus Iohannis nu se imaginează întrerupt de vreun muritor, fie el și ziarist. Cum adică, să vadă românii că El, Însuși transpiră? Mitingul din 21 decembrie i-a fost fatal lui Nicolae Ceaușescu nu pentru că din el s-a născut demonstrația de la Dalles, ci pentru că întreaga țară a văzut că Nicolae Ceaușescu e întrerupt din discurs.

Nicolae Ceaușescu întrerupt?! Așa ceva nu se întîlnise pînă acum într-o Românie în care cei care urmau să dea mîna cu el erau verificați de Securitate dacă s-au dezinfectat. Duminică noaptea, după ora 23, am intrat în direct prin telefon la România tv. Pe fir se afla și Rareș Bogdan. Fostul jurnalist, actualmente prim vicepreședinte al PNL, polemiza cu ipoteza – lansată de dușmanii domnului Președinte, zicea el – că în turul al doilea Klaus Iohannis va refuza să participe la o dezbatere cu Viorica Dăncilă. Rareș Bogdan vorbea de un Klaus Iohannis care nu se teme de interviuri, de confruntări. În sprijinul susținerii sale el aducea vorba de un interviu luat de el și de mine lui Klaus Iohannis în 2014, interviu excelent, invoca Rareș Bogdan părerea mea. Duminică, spre luni, la ora 23 și ceva, Rareș Bogdan paria că președintele va participa la o dezbatere măcar.

Luni, Klaus Iohannis a anunțat că refuză să participe la orice dezbatere. Luni spre marți noaptea, același Rareș Bogdan scria pe facebook despre cele cinci motive pentru care Klaus Iohannis nu trebuie să participe la o confruntare cu Viorica Dăncilă. Citez: „Stilul candidaților PSD de a transmite mesajele atunci cînd se află într-o confruntare este extrem de toxic. Ei invocă pe post de argumente minciuni sfruntate. Este o tactică intenționată, menită să atragă adversarul în capcana de a demonta minciunile, în loc să-și prezinte viziunea. Consultanții care au sfătuit-o pe Dăncilă să ceară o dezbatere au recurs la o asemenea tactică exact cu obiectivul de a-l împiedica pe domnul președinte să-și promoveze mesajul.

Ei știu că șeful statului nu ar putea să nu contrazică gogoșile PSD, bazate pe cifre false legate de nivelul de trai și «rezultatele guvernării». Dar mai știu ceva: fiind ocupat să le demonteze, ar irosi timpul în care ar trebui să întărească propria viziune asupra a ce înseamnă «România normală».” Nu voi pune la îndoială facultățile mintale ale celui care a scris aceste rînduri. Deși ar trebui. Cum adică? Candidatul Klaus Iohannis are treburi mai importante decît să canideze? Pun la îndoială facultățile morale ale autorului. Facultăți grav afectate din clipa în care jurnalistul Rareș Bogdan a decis să treacă în tabăra politicienilor. Deraierea e cu atît mai mare cu cît Rareș Bogdan, cîndva jurnalist, nu numai că nu tace, surprins de decizia lui Klaus Iohannis de a nu participa, dar mai mult se străduiește s-o justifice. Neîndoielnic, Rareș Bogdan nu crede o iotă din ceea ce scrie.

De ce a scris așa? De ce n-a tăcut? Pentru că în PNL s-a declanșat o bătălie crîncenă de a-i dovedi lui Klaus Iohannis lingușire nețărmurită. Rareș Bgodan s-a trezit concurat de Raluca Turcan, de Alina Gheorghiu, de Ludovic Orban. Putea să-și permită el să tacă în aceste condiții? Duminică seara, înainte ca Klaus Iohannis să țină discursul, am văzut la televizor o scenă de Gogol logodit cu Caragiale. Klaus Iohannis se instalase la pupitru. Rareș Bogdan a făcut țuști lîngă umărul său stîng. I-a luat-o înainte lui Ludovic Orban. Bietul Ludovic s-a dus repede în partea dreaptă. Aici însă, tot prin formula țuști, se lipise de umărul lui Klaus Iohannis Raluca Turcan. Ludovic Orban a pornit bătălia de ocupare a locului.

A vîrît mai întîi tărtăcuța printre cele două capete. Apoi a început să-și facă loc discret, dar ferm, dînd din coate, între Klaus Iohannis și Raluca Turcan. Profitînd de un moment în care Raluca Turcan uitase de ea fericită că-i îmbrăcată în pantaloni, Ludovic Orban a dat-o deoparte. Și uite așa a ajuns în dreapta lui Klaus Iohannis. Nici o deosebire în această scenă între cele în care tovarășul Bobu se bătea cu tovarășa Găinușe pentru a fi lîngă Tovarășul. Înfruntarea din seara anunțării rezultatelor a continuat cu înfruntarea cine e mai ploconitor în justificarea refuzului lui Klaus Iohannis. Din nefericire pentru Rareș Bogdan, a cîștigat Ludovic Orban. Experiența acestuia din urmă la cîntat la mandolină și-a spus cuvîntul.

Ludovic Orban s-a arătat dispus să meargă în locul lui Klaus Iohannis la confruntarea cu Viorica Dăncilă. E doar începutul unui nou destin pentru Ludovic Orban. Cel de ținător de loc pentru Stăpînul de la Cotroceni. Deși Nemuritor, Klaus Iohannis e încă om. Ca orice om merge la WC pentru treaba mare și treaba mică. Înțelegem disponibilitatea lui Ludovic Orban de a merge în locul lui Klaus Iohannis. Problema e dacă va merge să-i țină locul lui Klaus Iohannis la treaba mică sau la treaba mare.