Din cuprinsul articolului
Primul Sinod Ecumenic de la Niceea - 1700 ani. Este o mare sărbătoare pentru creștinii din întreaga lume, dar și un moment de cotitură.
Primul Sinod Ecumenic a debutat pe 20 mai 325 d.Hr. A fost esențial în stabilirea dogmei creștine. Împăratul Constatin cel Mare l-a prezidat, convocând ierarhii creștini.
Primul Sinod Ecumenic - provocări
Convocarea acestui sinod are legătură, în primul rând, cu oficializarea în 313 d.Hr. a creștinismului ca religie. Episcopii aveau abordări diferite asupra multor aspecte între care și natura lui Hristos.
Constantin cel Mare și-a dorit la acest sinod ca episcopii să admită faptul că Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu și că a fost de esență divină. Unul dintre episcopi, Arie foarte influent, era de părere că Hristos a fost un om pe care Dumnezu l-a pus în fruntea Creației prin jertfă. Nu îi putea admite esența divină, considerând că divin fiind nu putea muri.
Primul Sinod Ecumenic - decizii
La acest sinod, a participat și Sfântul Nicolae care chiar l-a pălmuit pe Arie. Principala decizie a fost combaterea arianismului ca dogmă. Arienii au fost declarați eretici, dar asta nu înseamnă că arienii nu au supraviețuit în teritoriu. Se consideră că Sfântul Constantin însuși, acceptând botezul pe 20 mai 337, cu o zi înainte să moară, a fost botezat de un arian.
Se știe din Sfintele Evanghelii că Hristos a reglementat rugăciunea „Tatăl nostru”, drept rugăciune creștină. Totuși, ierarhii întruniți în sinod au decis că era nevoie de mai mult. Trebuia conceput un Simbol al Credinței. Acesta a fost Crezul care este astăzi rostit de naș, când își botează un fin.
Crezul adoptat acum proclama credința în Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Fiul și Duhul Sfânt. Ultimele două proclamări de credință, legate de Sfânta Apostolească Biserică și mărturisirea Botezului spre iertarea păcatelor au fost introduse prin cel de al II-lea Sinod Ecumenic, desfășurat în 381 la Constantinopol. Sinodul și-a încheiat lucrările în luna august.
A fost reprezentată Dobrogea (Scythia) la Sinodul Ecumenic de la Niceea?
Potrivit scrierilor patristice, „nici scythanul nu lipsea din ceata părinților”. Adică inclusiv un episcop de Tomis ar fi fost prezent la Sinodul Ecumenic de la Niceea din mai-august 325 d.Hr. Expresia mai sus citată aparține istoricului Eusebiu din Caesareea, autor al Istoriei Bisericii dar și al unei biografii a lui Constantin cel Mare.
Al doilea izvor creștin este Actul Martiric al Sfinților Epitect și Astion care susține că atunci, Scythia era păstorită de Sf.Marcu Tomensis.
În cultura livrescă
Primul Sinod Ecumenic de la Niceea apare în romanul „Codul lui da Vinci”, scris de către Dan Brown drept o ședință în care s-a votat, într-un proces electoral caracterul divin al lui Hristos. Detectivul și descendenta Mariei Magdalena au discutat faptul că împăratul Constantin ar fi vrut o religie de stat care să țină poporul unit și să nu se strice treaba politicului.
Aserțiunea era menită să justifice de ce romano-catolicii, atât înainte cât și după schismă ar fi minimalizat rolul Mariei Magdalena în dauna Sfântului Apostol Petru. Dumnezeu fiind, Hristos n-ar fi putut să o iubească fizic pe Maria Magdalena, susțin adepții dogmei bisericești oficiale. Romanul insista pe faptul că, trăind în Sudul Franței (Midi), Maria Magdalena ar fi avut o fetiță din iubirea cu Hristos și care ar fi stat la baza dinastiei Merovingiene.
