Ioan Chifan a fost condamnat definitiv la detențiune pe viață, în anul 1991 și eliberat condiționat 20 de ani mai târziu, în 2011. A executat fix 20 de ani, pentru o crimă pentru care a crezut că nu va mai ieși din închisoare.

Pentru Chifan, când a auzit din gura judecătorului cuvintele ”detențiune pe viață”, lucrurile au luat o tentă apocaliptică. A crezut că nu va mai ieși viu din închisoare și că patul din celula lui, va fi locul unde își va trăi ultimele clipe. Avea doar 29 de ani, la momentul condamnării, și o{post_title} viață înainte, pe care urma să o trăiască printre cei mai periculoși infractori.

Nu a fost să fie așa, deoarece după intrarea României în Uniunea Europeană, Parlamentul a adoptat o lege care îi privește pe condamnații pe viață, și care se referă la posibilitatea ieșirii din închisoare după executarea unei pedepse de 20 de ani de închisoare, zi la zi. Cu alte cuvinte, după trecerea a 20 de ani închisoare persoana în cauză poate depune cere de eliberare condiționată.

Așa s-a întâmplat și în cazul lui ”viețalului” Chifan, care a ieșit din închisoare pe 30 iunie 2011, la 20 de ani de la momentul condamnării.

Acum, Ioan Chifan trăiește în Iași, iar de curând a intrat din nou în atenția autorităților judiciare după ce a comis mai multe falsuri în acte, cu care mai apoi a încercat să obține un împrumut bancar. În rest, se poate considera că este un om reabilitat, care nu a mai comis acte cu violență și care s-a adaptat bine la noile realități ale vieții din România.

Ioan Chifan are jumătate de viaţă petrecută în spatele gratiilor. În 1991 a fost condamnat și închis pentru asasinarea unui inginer din Iaşi. Verdictul instanţei de atunci: închisoare pe viaţă.

Era orbit de gelozie

Când a ieșit din închisoare, Ioan Chifan a acceptat să discute cu jurnaliștii despre viața lui trecută și viitoare. El a spus atunci că și-a cerut scuze pentru crima comisă din gelozie și că i-au trebuit șapte ani ca să poate sta din nou de vorbă cu familia.

„N-am mari planuri de viitor. În primul rând, vreau să recâştig încrederea oamenilor. Or să zică "uite-l şi pe criminalul ăla". Mi-au trebuit şapte ani să recâştig încrederea familiei", a spus Chifan.

Înainte de decembrie 1989, Chifan a lucrat la o bază de recepție a agriculturii, unde făcea câți bani vroia. Putea aduna averi peste averi, dacă nu ar fi fost un om foarte gelos.

„Lucram la o bază de recepţie. De exemplu, la o maşină cu tot cu remorcă plină cu porumb, de 7 tone, eu aveam 500 de kilograme de porumb partea mea. Numai din pix o făceam, treceam porumbul la altă umiditate", explică el cum se descurca. Dar banii i-au luat minţile. Repetă obsesiv că a fost orbit de puterea lor, că nu a ştiut să se controleze şi că astfel s-a ajuns şi la crima din 1990, pe care o caracterizează scurt – "o greşeală tâmpită".

Cum a comis crima

Fără să stea prea mult pe gânduri, Ioan Chifan a povestit despre episodul crimei, care a avut loc în luna ianuarie 1990. După 21 de ani, de la crimă, la momentul eliberării, amănuntele erau încă neșterse din memoria criminalului. Totul ar fi pornit prin anii 1988-1989, la Răducăneni, unde s-a deschis o fabrică de confecţii și unde lucra și soția lui. Șeful fabricii era inginerul Victor Şerban, din Iași.

„Era inginer mecanic, şef de sector. Venea periodic, întreţinea tehnica, dar să vadă şi nivelul comenzilor. Inginerul i-a spus nevesti-mii: «Vezi ca mâine e în 26, vii cu încheierea de lună, cu normarea fetelor pentru salarizare». Soţia i-a spus că vine, dar că o să ajungă mai târziu pentru că nu circulau autobuzele".

Inginerul nu s-ar fi limitat doar la discuţia strict profesională, ci i-ar fi făcut avansuri femeii. Seara, acasă, femeia i-a povestit lui Chifan întâmplarea de peste zi. "O să mă dea afară", i-ar fi spus.

De aici și până la crimă nu a mai fost decât un pas. În timpul evenimentelor din 1989, Chifan a pus mâna pe un pistol Makarov. Tot atunci și-a zis că e vremea să se răzbune pe inginerul Șerban.

„La o săptămână m-am dus să stau de vorbă cu el. I-am zis: «Băi, nebunule, am auzit că te-ai luat de soţia mea. E trecută pe numele meu. M-am ridicat în picioare şi i-am spus: «Din momentul ăsta consider că ai declarat război»", spune Chifan.

Vândut de complici

În ianuarie 1990, Chifan a trecut la treabă, având parte de sprijinul a doi complici, care după crimă l-au și vândut. Inginerul Victor Şerban locuia la parterul unui bloc din cartierul CUG.

„Am urcat pe balcon şi am intrat în casa inginerului. L-am luat din faţa televizorului, din sufragerie şi femeia lui era în bucătărie, iar fata lui în dormitor. N-a văzut nimeni, ca în filmele americane. A făcut pe el când l-am luat. Şi mai ales că a văzut pistolul. Aveam un Makarov de 9 mm", a povestit Chifan.

După răpire, inginerul Șerban a fost dus acasă la Chifan, unde a și fost ucis.

„L-am dus la mine acasă. Soţia şi copiii mei erau în alte camere, pe el l-am băgat în alta. La un moment dat, eu am primit un telefon să mă duc la biserică. El s-a luat la bătaie cu puştii mei, bodyguarzii. Unul din ei a vrut să-i dea un pumn în bărbie. El s-a tras şi a nimerit în mărul lui Adam. Când am ajuns acasă, el se mai zbătea. Am încercat să-l intubez. M-am pierdut, recunosc. Dacă eu îl înţepam după mărul lui Adam, îl salvam. Dar a murit", îşi aminteşte fostul deţinut.

După crimă, cadavrul inginerului Șerban a fost incendiat cu motorină, într-o groapă folosită pentru insecticide. Chifan spune că omul era deja mort, dar procurorii și medicii legiști au venit cu o altă teorie, și anume că inginerul era viu la momentul în care i s-a dat foc.

După zece luni de la crimă, Chifan a fost arestat, după ce a fost dat în ”primire” de către unul dintre complici, căruia i s-a propus o pedeapsă redusă.