Începând de anul viitor, copiii ar putea fi îngrijiţi acasă sau în centre speciale, de la vârsta de trei luni şi până ce termină clasa a IV-a.
Părinţii şi-ar putea lăsa copiii în grija statului şi după terminarea programului de grădiniţă sau şcoală. Ministerul Muncii are în proiect crearea, de la 1 ianuarie 2009, a unor servicii de educaţie şi îngrijire pe timpul zilei a copiilor de la vârsta de trei luni şi până la absolvirea clasei a IV-a.
Potrivit ministerului, măsura ar urma să aducă mai multe femei pe piaţa muncii, să reducă efectele negative ale migraţiei şi să determine, pe termen lung, creşterea natalităţii. România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene şi-au asumat răspunderea de a lua măsuri ca, până în 2010, să asigure îngrijirea a cel puţin o treime dintre copiii mai mici de 3 ani şi a 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani şi vârsta de şcolarizare. „Şcolile părinţilor“, pe lângă creşe şi grădiniţe
Serviciile de educaţie şi îngrijire pe timpul zilei ar urma să fie organizate în centre, la domiciliu sau ca servicii deschise organizate la nivelul comunităţii, iar „activitatea-cheie este jocul în diferitele sale forme“, se arată în textul proiectului de lege. Cea mai mare noutate este introducerea bonelor sau a babysitterilor, ca persoane acreditate pentru serviciile de îngrijire. Bonele, ce vor fi angajate şi supravegheate de reprezentanţi ai primăriilor, se vor ocupa de copii în propria locuinţă, alături de cel mult alţi trei copii preşcolari şi doi din clasele I-IV.
Ne puteți urmări și pe Google News
Agenţiile de babysitting vor fi autorizate de agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncă şi vor răspunde direct de calitatea îngrijirii copiilor. Acestora li se adaugă creşele şi centrele de îngrijire de zi, care pot fi organizate şi în aceeaşi incintă. Vor exista şi „şcoli ale părinţilor“ - organizate pe lângă creşe, grădiniţe, şcoli sau spitale -, care să permită contactul între copiii din comunitate şi între părinţii acestora, petrecerea timpului liber în spaţiile centrelor sau în exteriorul acestora, facilitarea de întâlniri între familii, desfăşurarea de activităţi pentru bone, babysitteri şi pentru copiii aflaţi în grija acestora sau consiliere familială.
Înscrierea copiilor într-unul dintre aceste servicii se va putea face pe tot parcursul anului, prin depunerea unei cereri către un compartiment special, ce urmează a fi înfiinţat în cadrul primăriilor. Dacă nu vor exista locuri pentru serviciul cerut de părinte, autorităţile vor fi obligate să le ofere părinţilor o altă soluţie. Părinţii vor plăti cel mult 15% din costul îngrijirii
Banii pentru funcţionarea serviciilor vor veni de la consiliile locale (cel puţin 35% din fonduri), de la bugetul de stat (cel mult 50%), din donaţii şi de la părinţi. Sumele plătite de aceştia din urmă vor depinde de numărul de copii dintr-o familie şi de veniturile familiei, însă nu ar urma să depăşească 15% din costul serviciului. Autorităţile locale vor fi nevoite să identifice tipurile de servicii necesare în comunitate şi să prevadă sumele necesare în buget, până la începutul lui 2009.
Sistemul public de îngrijire a copiilor s-a degradat constant după 1989. Dacă în 1990 funcţionau 840 de creşe, în 2005 mai existau - potrivit Institutului Naţional de Statistică - doar 291, cu un număr total de 14.310 paturi. Asta în condiţiile în care numărul copiilor mai mici de 3 ani era de 632.573. În ceea ce priveşte grădiniţele, numărul acestora a ajuns de la 12.159 în 1990 la 3.769 în anul şcolar 2005-2006. În această vreme, numărul grădiniţelor particulare a crescut, însă nu într-atât încât să poată deveni pentru destui părinţi o alternativă la sistemul de stat. În plus, costul lunar al îngrijirii şi educării unui copil într-o astfel de instituţie poate ajunge şi la 300 de euro.
Recomandările noastre
