Mircea Cărtărescu a participat în perioada 4 – 10 martie 2016 la turneul literar din Germania şi Austria prilejuit de publicarea traducerii în limba germană a volumului său de povestiri „Frumoasele străine” (în traducerea lui Ernest Wichner).
Lecturile organizate de editura austriacă Paul Zsolnay în colaborare cu Institutul Cultural Român s-au desfăşurat la Saarbrücken, Ingolstadt, München, Salzburg, Graz şi Viena, în cadrul unor evenimente la care au fost prezenţi Mircea Cărtărescu, Ernest Wichner, jurnalista Sigrid Löffler şi scriitoarea Dana Grigorcea. Turneul s-a încheiat la cartierul literar Alte Schmiede din Viena cu semnarea acordului de colaborare pentru publicarea celei mai recente opere a lui Mircea Cărtărescu, „Solenoid” (editura Humanitas, 2015), la editura Paul Zsolnay, traducerea fiindu-i încredinţată lui Ernest Wichner. Cel mai probabil, volumul în limba germană va fi lansat în cadrul Târgului Internaţional de Carte de la Leipzig 2018, când România va fi invitat special.
Scriitorului Mircea Cărtărescu i-au fost decernate în anul 2015 Premiul pentru Înţelegere Europeană, pentru trilogia Orbitor, în deschiderea Târgului Carte de la Leipzig şi Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană în deschiderea Festivalului de la Salzburg.
Mărturisirea scriitorului
„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele” , mărturisește Mircea Cărtărescu.
Recomandările noastre
