Moartea scriitorului anticomunist Paul Goma, în urma infectării cu virusul Covid-19 într-un spital din Paris, a determinat mulți iubitori ai operei, activității și personalității sale să-i solicite Președintelui României onorarea sa post-mortem cu Ordinul Național "Steaua României". Din informațiile noastre, Cotrocenii au primit cel puțin patru astfel de cereri, venite de la ziariști și scriitori, dintre care una transmisă chiar de Uniunea Scriitorilor din România, de unde Goma fusese eliminat prima oară în 1977, la ordinele Partidului.
Cu toate acestea, în răspunsul primit și de noi de la Cancelaria Ordinelor (document), Administrația Prezidențială ne anunță că a decis să nu acorde Steaua României scriitorului răpus de boli, bătrânețe și coronavirus. Semnat de Consilierul de Stat Gheorghe Angelescu, în răspunsul oficial este exprimat „profundul regret la trecerea în neființă a celui care a fost Paul Goma, unul dintre cei care au apărat libertatea și drepturile omului, atât prin acțiunile sale, cât și prin operele sale.”
Mă opresc puțin doar pentru a aduce în atenție un mesaj al Înaltului Bartolomeu Anania de Sfintele Paști, de acum exact un deceniu, în care Mitropolitul încerca (se vede că mai mult în van) să ajute oficialitățile să nu mai folosească acestă expresie comunistă. "A trecut în neființă" este "o sechelă a limbajului de lemn al erei ateo-comuniste" și "o impietate față de limba română". "Agramatismul expresiei este pe măsura celui care a născocit-o", explica ierahul literat.
Argumentele neveridice ale Cotrocenilor
În continuare, Administrația Prezidențială a ticluit următoarele precizări savante pentru refuzul de a-i acorda lui Goma, supranumit în Occident ”Soljenițîn de România”, ceea ce au primit cu covor roșu la Cotroceni un Manolescu, Liiceanu sau Patapievici:
„În ceea ce privește decorarea domnului Paul Goma, menționez că acest demers a fost, în mai multe rânduri, în analiza Instituției Prezidențiale, în perioada administrației 1996-2000, precum și a administrației 2004-2014, însă de fiecare dată domnia sa a considerat că lupta împotriva dictaturii comuniste este o acțiune prea personală, pentru a fi recompensată, chiar și onorific. Având în vedere poziția consecventă a domniei sale, credem că această dorință trebuie respectată, chiar dacă activitatea domnului Paul Goma în apărarea libertății și drepturilor omului ar justifica, cu prisosință, recunoașterea meritelor sale incontestabile, prin acordarea unei decorații”.
Nu știu cine a conceput exact răspunsul, dar, ca unul care i-am citit Jurnalul și chiar am avut onoarea să mai corespondez cu Paul Goma, pot spune că situația stă exact pe dos. Așa cum a scris încă din 2000 istoricul Mircea Stănescu, unul dintre editorii și apropiații lui Goma, în realitate "Emil Constantinescu, „primul preşedinte democrat al României”, a continuat şi el tradiţia excluzându-l pe Paul Goma de la premierea cu Ordinul Steaua României, decernat personalităţilor care au luptat împotriva comunismului".
Apoi, în perioada Băsescu, istoria s-a repetat, după ce Goma, singurul anticomunist proeminent la nivel internațional al acelei perioade, a fost exclus fără drept de apel din Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România chiar de către un pui de bolșevic, Vladimir Tismăneanu, numit la șefia Comisiei.
Recomandările noastre
