O analiză de Judith Bergman pentru Gatestone Institute.

În ianuarie 2019, secretarul general al ONU, Antonio Gutteres (foto), îl însărcina pe consilierul său special pentru prevenirea genocidurilor (!), Adama Dieng, „să prezinte rapid un plan de acțiune mondial împotriva discursului urii și a infracțiunilor motivate de ură”.

Cu ocazia unei conferințe de presă pe tema provocărilor Națiunilor Unite pentru anul 2019, Gutteres a declarat: „Marea provocare de astăzi pentru guverne și instituții este de a arăta că sunt conștiente de responsabilitățile lor și că se mobilizează pentru a găsi soluții capabile să liniștească temerile și angoasele oamenilor”.

Gutteres a sugerat că unul dintre aceste răspunsuri constă în a restrânge libertatea de expresie.

„Trebuie să mobilizăm toate segmentele societății pentru a apăra valorile în care credem și a purta bătălia contra ascensiunii în amploare a discursului urii, a xenofobiei și intoleranței. Ne parvin ecouri tulburătoare și detestabile din epoci revolute…”, a declarat Gutteres. „Opiniile veninoase se infiltrează în dezbaterea politică și poluează opinia publică. Să nu uităm niciodată lecțiile din anii 1930. Discursurile urii și infracțiunile din ură sunt un atac direct la adresa drepturilor omului.”

Și Gutteres a adăugat:

„Cuvintele nu sunt suficiente. Trebuie să dovedim eficiență atât în afirmarea valorilor noastre universale cât și în atacarea cauzelor profunde ale fricii, neîncrederii, anxietății și mâniei. Este singura soluție posibilă pentru a ralia opinia publică la aceste valori care sunt grav amenințate astăzi.”

Cu alte cuvinte, renunțați deja la orice principiu de libertate de circulație a ideilor și opiniilor: când ONU apreciază că „valorile” sale sunt amenințate, ea conchide că cei care îi critică valorile trebuie reduși la tăcere.

Într-o manieră foarte ipocrită, ONU compară critica proiectelor sale cu ascensiunea fascismului și nazismului din anii 1930.

Acest plan de acțiune pe care Gutteres îl evoca în ianuarie este gata acum. Pe 18 iunie, Gutteres a prezentat strategia și planul de acțiune al Națiunilor Unite împotriva discursului urii:

„Discursul urii… este un atac la adresa toleranței, a incluziunii, a diversității și a esenței înseși a normelor și principiilor referitoare la drepturile omului”, a declarat Gutteres.

Într-un articol (pe site-ul ONU), Gutteres a scris: „celor care persistă în folosirea fricii pentru a diviza comunitățile trebuie să le spunem acestea: diversitatea este o bogăție, niciodată o amenințare… Nu trebuie să uităm niciodată că fiecare dintre noi este un ‘altul’ pentru cineva, de undeva…”

Planul de acțiune pornește de la premisa că „ura se generalizează – în democrațiile liberale ca și în sistemele autoritare. Și fiecare infracțiune la adresa normelor noastre slăbește pilonii umanității noastre.”

În această luptă împotriva urii, ONU își aribuie rolul principal: „Națiunile Unite vor avea un rol pilot în lupta împotriva discursului urii. Tăcerea noastră ar putea trece drept indiferență în fața bigotismului și a intoleranței…”

ONU ne asigură: „a ataca discursul urii nu implică  limitarea sau interzicerea libertății de exprimare. Trebuie pur și simplu să împiedicăm discursul urii să progreseze spre culmi periculoase, ca incitarea la discriminare, la ostilitate și la violență, care sunt interzise prin dreptul internațional.”

Dar, în mod evident, însăși libertatea de exprimare încearcă ONU să o limiteze, mai ales pe cea care se arată critică la adresa marilor proiecte ale ONU. Evidența sărea în ochi încă de la Pactul Mondial pentru Migrațiile Sigure, Ordonate și Regulate, în care unul din principii afirma liniștit că trebuie pus capăt finanțării „presei care promovează sistematic intoleranța, xenofobia, rasismul și alte forme de discriminare față de migranți”.

Bineînțeles, nici una dintre noțiuni – intoleranță, xenofobie, rasism sau discriminare – nu era definită, ceea ce a făcut din Pactul pentru Migrație o debara bună la toate pentru guvernele care ar dori să înceteze subvenționarea celor care pun la îndoială ortodoxia actuală în materie de migrație umană.

Contrar Pactului Mondial pentru Migrație, Planul de Acțiune al ONU conține pur și simplu o definiție a discursului urii, care, ca din întâmplare, este pe cât de largă pe atât de vagă.

Este definit ca discurs al urii:

„Orice formă de comunicare verbală, scrisă sau comportamentală care atacă sau utilizează termeni peiorativi sau discriminatorii la adresa unei persoane sau unui grup de persoane pentru ceea ce sunt, adică apartenența lor religioasă sau etnică, naționalitatea lor, rasa, culoarea pielii, originea, sexul sau orice alt factor de identitate.” Cu o definiție atât de largă, orice discurs poate fi calificat drept „ură”.

Planul de acțiune „urmărește să dea Națiunilor Unite marja de manevră și resursele necesare pentru a lupta împotriva discursului urii când acest discurs amenință principiile, valorile și programele Națiunilor Unite. Măsurile luate vor fi conforme cu normele internaționale în materie de drepturile omului, mai ales dreptul la libertate de exprimare. Obiectivele sunt duble: să dea ONU mijloacele de a ataca cauzele profunde și elementele motrice ale discursului urii și a-i permite să acționeze eficient pentru a contracara impactul discursului urii asupra societăților omenești.”

ONU arată cu claritate că planul său de luptă împotriva discursului urii „va da naștere la acțiuni la nivel internațional și național și  va întări cooperarea între statele membre implicate și Națiunile Unite”.

„Lupta împoriva discursului urii, adaugă ONU, este responsabilitatea tuturor – guverne, societăți, sector privat”; ONU se gândește chiar la „o nouă generație de cetățeni digitali, capabili să recunoască, să respingă și să reziste la discursul urii”.

Bine ați venit în cea mai bună  dintre lumi!

Planul ONU definește un anumit număr de acțiuni prioritare. O fază de anchetă va permite ONU „să știe mai mult pentru a acționa eficient”; în acest scop, „organismele dedicate ale ONU… vor recunoaște, supraveghea, culege date și analiza tendințele în materie de discurs al urii”.

ONU va facilita de asemenea „adoptarea unei analize comune a cauzelor profunde și a vectorilor discursului urii pentru a lua  măsurile care se impun pentru a a trata fenomenul și/sau a-i atenua efectele”. În plus, ONU „va identifica și susține actorii care luptă împotriva discursului urii”.

Aceste organisme dedicate ale ONU „vor pune de asemenea în aplicare acțiuni axate pe drepturile omului pentru a lupta împotriva discursurilor urii și a escaladării violenței”. Vor fi aplicate măsuri destinate „să asigure respectarea drepturilor victimelor și să răspundă nevoilor lor, inclusiv acțiuni în justiție și o acțiune psihologică”.

Lucru tulburător, ONU prevede să exercite presiune direct asupra presei și să-i influențeze pe copii prin intermediul educației:

„Națiunile Unite vor trebui să stabilească și să întărească parteneriate cu media noi și tradiționale pentru a repune în discuție mesajul discursurilor de ură și a promova valorile toleranței, nediscriminării, pluralismului, libertății de opinie și de exprimare.”

Tot ONU „va lua măsuri în materie de educație formală și informală… pentru a promova valorile și competențele unei Educații Civice mondiale și a ajuta la o cunoaștere critică a funcționării informației și presei”.

ONU este perfect conștientă că obiectivul său nu va fi atins decât încheind acorduri strategice cu un mare evantai de parteneri internaționali și locali, cu un mare număr de actori guvernamentali și privați.

„ONU va trebui să stabilească / consolideze parteneriate cu părțile implicate, inclusiv cele care activează în domeniul tehnologiilor. Majoritatea acțiunilor semnificative împotriva discursului de ură nu vor fi întreprinse de ONU singură, ci de guverne, organisme regionale și multilaterale, de întreprinderi private, de presă, de organizațiile religioase și de diverse asociații”, arată planul de acțiune.

„Organismele dedicate ale ONU vor trebuie de asemenea să-i implice pe actorii sectorului privat, mai ales rețelele sociale, în măsurile pe care vor conveni să le adopte pentru a susține principiile Națiunilor Unite și acțiunile capabile să contracareze discursul urii, încurajând parteneriatele între guvern, industrie și societatea civilă.”

ONU mai adaugă și că „la cerere” , „va acorda sprijinstatelor membre pentru a-și întări capacitățile și a le ajuta să elaboreze politici de luptă împotriva urii”.

O inițiativă concretă a acestui plan de acțiune este deja în curs. O „conferință internațională privind educația prevenției, concentrată pe lupta împotriva discursului urii, va fi organizată în prezența miniștrilor educației”.

Te-ar putea interesa și: