Studiind meteoritii si a mini-meteoritii se obtin informatii extrem de importante despre de formarea si evolutia sistemului nostru Solar. Recent un grup de oameni de stiinta a demonstrat cum ca pe acoperisurile caselor noastre se acumuleaza mini-meteoriti, dimensiunile carora ne ajuta sa intelegem istoria geologica a sistemului Solar.

Ce au in comun acoperisurile cladirilor din centrele oraselor precum Paris, Oslo si Berlin? Lasand la o parte eventualele elemente arhitectonice comune, un studiu recent arata cum ca pe aceste acoperisuri au fost descoperiti mini-meteoriti care au luat nastere acum circa 4.6 miliarde de ani, adica imediat dupa ce s-a format sistemul Solar si a luat nastere Pamantul.

Ideea de a cauta acesti mini-meteoriti pe acoperisurile caselor i-a venit lui Jon Larsen, un pasionat de stiinta norvegian, care a propus un proiect cu numele Sturdust (praf de stele), dedicat descoperirii acestor fragmente extrem de mici care, sosind din spatiu, se opresc pe acoperisurile cladirilor din orase.

In momentul in care Larsen a propus aceasta idee oamenii de stiinta au fost, cel putin la inceput, sceptici. Matthew Genge, de la Imperial College din Londra, sune ca scepticismul initial era datorat faptului ca pana in prezent mini-meteoritii erau cautati in zone asa-zis curate, in afara celor poluate cu praf industrial, precum in profunzimea oceanelor sau in Antarctica. Cei care sustineau pana la ora actuala cum ca ar fi descoperit mini-meteoriti in zonele urbane pana la urma erau dezamagiti sa descopere, in urma analizei acestora, ca nu aveau deloc o origine cosmica ci erau de natura industriala.

In ciuda scepticismului, Genge impreuna cu alti oameni de stiinta din Marea Britanie si Belgia si cu neobositul Jon Larsen au analizat circa 300 de kg de sedimente care au fost adunate de pe acoperisurile cladirilor din Paris, Oslo si Berlin.

Analiza prafului (pentru ca despre aceasta este vorba) adunat consta, printre altele, in masurarea proprietatilor magnetice ale diverselor fragmente. Praful cosmic, adica mini-meteoritii, au proprietati magntice deosebite,  in timp ce praful “normal” nu are acest gen de proprietati. 500 de fragmente din miile analizate au caracteristici care i-au convins pe cercetatori cum ca acestea sunt de origine cosmica, ajungand deci pe Pamant din spatiu. Au fost astfel identificati micro-meteoriti cu forma sferica, pe baza de silicati, cu dimensiuni intre 300 si 400 de microni, avand dimensiuni mai mari decat majoritatea micro-meteoritilor descoperiti pana in prezent, care au dimensiuni de circa 10 microni.

Rezultatele acestui studiu au fost publicate recent in revista Geology (http://geology.geoscienceworld.org/content/geology/early/2016/12/05/G38352.1.full.pdf) si sunt la ora actuala analizate si discutate  de comunitatea stiintifica.

Dimensiunea mini-meteoritilor este rezultatul procesului de cadere in atmosfera terestra, cu viteze ametitoare, de circa 12 kilometri pe secunda, a unor fragmente mai mari, care se topesc partial si dau nastere la micile fragmente care s-au depozitat pe acoperisuri.

Datorita dimensiunilor mai mari pe care le au, se considera ca mini-meteoritii de pe acoperisuri au o origine diferita fata de cei (mai mici) descoperiti de exemplu in Antarctica. Au luat deci nastere in conditii ale sistemlui Solar diferite fata de cele corespunzatoare mini-meteoritilor din Antarctica. Studiul mini-meteoritilor de pe acoperisuri ar putea ajuta oamenii de stiinta sa inteleaga mai bine  formarea si evolutia sistemului Solar. De-a lungul anilor orbitele planetelor s-au modificat,  generand variatiuni in fortele gravitationale care se exercitau asupra meteoritilor. Daca prin studiul celor 500 de mini-meteoriti se va reusi se se inteleaga conditiile care i-au generat si deviat spre Pamant se va putea reconstrui mai bine istoria geologica a sistemului Solar.

Nu ar fi de mirare ca pe acoperisurile multor cladiri sa se gaseasca  mini-meteoriti precum cei descoperiti de cercetatorii “impinsi” de pasionatul de stiinta Jon Larsen; ceea ce, pe de o parte, demonstreaza ca cine este pasionat de stiinta poate fare descoperiti importante chiar daca nu are la indemana un accelerator urias, iar de de alta, cum ca surprize extrem de interesante se pot descoperi la tot pasul, cu putina imaginatie. Praful de stele s-ar putea afla doar la cativa metri deasupra noastra!

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro