Incursiune EVZ in civilizatia siberiana a anilor 2000. Astazi: Irkutsk, locul unde se intalnesc simbolurile Europei si ale Asiei.

Siberia, tinutul deportatilor, al dezradacinatilor, ingratilor regimurilor si oropsitilor sortii, „fascineaza” prin anvergura inumana a tragediilor carora le-a fost gazda. Frigul care secera carnea, taigaua pustie, zapada nesfarsita, vantul taios si gheata aproape vesnica modeleaza aspru locul, omul, obiceiurile.

In anii 2000, lagarul si deportarea s-au topit complice intr-un amestec de amintiri suprimate si tabuuri. Aici, Asia si Europa se ciocnesc ca doi buldogi singuri pe lume. Rezulta doua sfere de influenta si o Rusie locuita deopotriva de asiatici si europeni. In sudul extrem al federatiei, amestecul bate recorduri.

La Irkutsk, oras cu aproape 600.000 de locuitori, simptomele cosmopolitismului euroasiatic slefuiesc zi si noapte un mod de viata cu totul altfel. Tot aici isi ispaseste pedeapsa de noua ani inchisoare si unul dintre cei mai mari dusmani ai lui Vladimir Putin, oligarhul Mihail Hodorkovski, candva cel mai bogat rus.

„Check-in” la avionul de Irkutsk

Cale lunga pana la Irkutsk. Greul calatoriei incepe abia la Moscova, chiar de la primii pasi, facuti la cozile din terminalul pentru plecari interne al aeroportului din capitala rusa. Filtrele antitero si functionarii de ghiseu fac deja „botezul”.

Desi e imbarcarea la avion, atmosfera e de gara. Ca o stafie ce se prelinge prin ceata fumului de tigara, pasagerul rus este in genere incruntat, iar functionarele de varsta a doua privesc poporul prea de sus ca sa zambeasca. Degetele lor, cu unghii colorate ca in clasa a XII-a, „mangaie” pasaportul cu forta bruta cu care minerul sparge muntii de carbune.

Pe pista asteapta insa Tupolevul, avion-stindard al stiintei si tehnicii sovietice. Urmeaza un zbor lung, de sase ore. Sunt 5.000 de kilometri de la Moscova la Irkutsk si cinci ore diferenta de fus orar. De fapt, la destinatie e granita cu Mongolia.

„Canicula” la -9 grade C

Iarna e la ea acasa. In zori, frigul strange ca o menghina, desi un termometru amplasat in intersectie arata ca zilele acestea bantuie „canicula”. Indica -9 grade Celsius, dar vantul aspru face jocurile. Orasul luminat „se misca” in ritmul autobuzelor greoaie care-i culeg pe navetistii zgribuliti din statii. Din taxiul lui Dimitri, cu volan pe partea dreapta, totul trece insa in viteza.

Intre noi, limba e o bariera mai mare ca distanta. „- Nice Toyota. - Da” (frumoasa Toyota - n.r.) e tot dialogul. La Irkutsk ai o problema: „niet” engleza, „niet” franceza, „niet” alta limba de universala circulatie. Altfel, comunicarea prin semne e solutia cea mai demna si mai eficienta si pe strada, si la magazin, si in barurile mai cochete si, mai ales, la hotel.

Ca orice meserias care se respecta, Dimitri stie insa sa-si ceara pretul. Pentru cursa aeroport-hotel vrea 10 dolari, de trei ori mai scump decat tariful normal. Si asta e doar „spaga”, transferul fusese platit inca de la Bucuresti.

Om bogat, om sarac

„Daca vrei taxi, poti face cu mana. Oricine te poate duce unde vrei”, imi spune Olga, intr-o engleza prea britanica pentru coltul de Siberie in care a incremenit Irkutsk-ul. Tanara, studenta la limbi straine, e o adevarata „rara avis” la capitolul comunicare. Aparentele sunt insa salvate de un sarm aparte al orasului, care ziua freamata ca un viespar urias. Ii dau viata multimile de siluete incotosmanite in hainele grele de blana si caciulile siberiene, disproportionate cu restul corpului.

Ii imprima ritmul sirurile de masini aglomerate in intersectii si prea putin sensibile la limitele de viteza fixate in localitate. Totul se amesteca. Oamenii imbracati de „firma”, cu amarastenii certati cu nivelul de trai. Jeepurile scumpe si limuzinele de clasa, cu autoturismele rablagite, care nu se sfiesc sa plimbe, dupa nevoie, un miel, un frigider surmenat, lemne ori saci plini ce cocoseaza „bolidul”.

Iar in Irkutsk-ul care traieste ca o aglomerare nestingherita, nascuta dintr-o imperechere atipica de contraste, „bolidul” e de fabricatie japoneza si nespalat cu saptamanile sau lunile. Pe strazile largi, vechea „Lada” sovietica a ajuns o biata aparitie stinghera. In aceasta secventa de spatiu rusesc, masina „made in Japan” a acaparat aproape fiecare coltisor de carosabil si trotuar.

„Sunt cele mai bune, dar se conduc pe dreapta”, spune Katia, receptionera la Hotelul „Irkutsk”, o fosta perla turistica din „era sovietica”. In haosul rutier, volanul pe stanga se imbulzeste cu cel fixat in dreapta si te napadeste pentru moment impresia bizara ca-ti faci promenada intr-un oras hibrid, intre Londra si Paris.

Angara, raul care leaga Irkutsk-ul de Baikal

Chiar si-asa, turistii nu sunt prea putini. Varful sezonului este atins vara, iar raul Angara - care la un capat se scalda in lacul Baikal, iar la celalalt porneste din acesta si „taie” practic Irkutsk-ul in doua - atrage ca un magnet. La sfarsit de martie, inceput de aprilie, curgerea lui e totusi cangrenata de pelicule groase de gheata.

Angara e el insusi expresia contrastului. Pe sute de metri, raul e inghetat bocna, pe alte sute, apa e albastra si decorata, in bataia soarelui, cu palcuri de stelute marunte si orbitoare.

La capatul orasului, pe directia Baikal, cateva pontoane, cu pilonii muscati de raul inghetat, marcheaza zona de activitate a pseudoportului siberian, unde doua vase par parasite, cu carenele prinse in stransoarea ghetii. Gheata si metal... Senzatia de rece dicteaza la Irkutsk.  

Caravana ICR-UNESCO

Cultura romana, in Siberia

„Evenimentul zilei” s-a alaturat la Irkutsk expeditiei culturale „Arta si spiritualitate”, o aventura organizata de Institutul Cultural Roman (ICR) si misiunea UNESCO la Bucuresti. Pe parcursul a aproape 80 de zile, intre 1 martie si 15 mai, membrii „echipajului” - printre care si doi artisti - vor traversa Siberia de la un cap la altul si vor expune peste o suta de opere de arta romanesti in 12 mari orase din Rusia, Kirghistan si Kazahstan.

Traseul Bucuresti-Kiev - Astana - Karaganda - Alma Ata - Bishkek -Novosibirsk - Irkutsk - Habarovsk - Vladivostok - Sankt-Petersburg - Moscova - Bucuresti este parcurs cu trenul si insumeaza aproape 20.000 de kilometri, atingand linia de granita cu Mongolia.

Argumentele care au stat la baza acestui tur cultural transsiberian, fara precedent, sunt cat se poate de evidente: „O motivatie a acestei initiative este legata de faptul ca, odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, comunicarea etnicilor romani din aceste zone cu tara de origine va cunoaste obstacole suplimentare”.

SPECIFIC LOCAL

Biserici, bodyguarzi si „pub”-uri siberiene

Poneii siberieni sunt o atractie vie in centrul orasului, iar copiii calare pe ei confera locului o inocenta pata de culoare. Piatetele neingrijite sunt dominate de arhitectura amestecata, care imbina stilul clasic - cu cladiri bine legate si ziduri groase, dar stilizate - si cuceririle socialismului sovietic - blocuri impietrite in griul impersonal si structura gen „cutie de chibrituri”.

Totusi, la cativa metri de promenada calutilor, pentru aproape 200 de ruble portia, „Liverpool Pub” iti ofera un meniu bogat in proteine de manz. Friptura de alergator e la fel de „exotica” precum meniul care umple farfuria cu cea de oaie, porc si vita.

Facand abstractie de platou, „bate la ochi” tipicul barului. Chiar daca e Siberia, in carciuma peretii sunt tapetati de viniluri si postere cu Rolling Stones, Queen, Beatles si alti monstri retro.

Fanii lui Putin

In oras, locurile de „pierzanie” fac insa front comun cu lacasurile de cult. Bisericile ortodoxe sunt nelipsite, iar cele pravoslavnice, arhiprezente, chiar daca Asia invaluie intregul spatiu. Aici, turistii sunt paziti ca presedintii care-si fac baia de multime.

In hotel, bodyguarzii semneaza constiincios condica si se posteaza ca o statueta in marime naturala in fata liftului. Sunt masivi, gen Rambo, varianta trupelor speciale ruse OMON si fac echipa cu „papusile” blonde care servesc la barul din holul fiecarui hotel.

La „baieti”, fani Putin, gasesti orice. In biroul lor - de obicei o camaruta, in care poti oricand gasi un portret al lui Vladimir Putin - poti schimba si ruble, la un curs mult inferior si fara a primi suma completa. Asta pentru ca nu e marunt.

NOSTALGIA „ROSIE”

Bulevardul Karl Marx, colt cu statuia lui Lenin

Cand spatiul este incomensurabil, timpul nu mai face fata si incremeneste. Daca Siberia este atipica, in felul ei, Irkutsk nu face nici el exceptie. Situat aproape de punctul in care Federatia Rusa se uneste cu Mongolia, orasul s-a lasat cotropit de memoria monstrilor sacri care i-au marcat trecutul.

Simptomele acestei maladii au coborat in strada. Marile bulevarde si strazile principale din centru sunt oglinzile fidele ale cultului pentru personalitati de renume mondial, gen Vladimir Ilici Lenin, ideologul comunismului, Karl Marx si fostul lider comunist Karl Libkneht.

Distins cu „Ordinul Lenin”

„Lenin was great leader” (Lenin a fost un mare conducator - n.r.), o „rupe” pe engleza un barbat intre doua varste, aproape de faleza raului Angara. Il cheama Oleg, iar trasaturile fetei tradeaza faptul ca e rodul unei incrucisari caucaziano-mongoloide.

Mirarea turistului „apusean” e insa contrabalansata de simplul exercitiu al conservarii unui trecut glorios, din perspectiva localnicului din Irkutsk. Localnic pentru care nostalgia proletariatului este mai mult decat prezenta. O straduta perpendiculara pe bulevardul Karl Marx chiar poarta numele acestei mase amorfe. Unul care mult timp s-a confundat cu proletarul.

Altfel, nu departe de faleza raului Angara, un monument greoi, in basorelief, cu chipul taciturn si din profil al tovarasului Lenin, troneaza pe un spatiu larg si extrem de atent ingrijit. Pe bancutele din apropiere, tinerii de astazi - zgomotosi si nederanjati - stau ciorchine si savureaza, in amestec, votca si putina bere, sub privirea impietrita a tatucului Revolutiei bolsevice.

Apoi, geografia a facut ca Irkutsk sa fie mai aproape de granita mongola. A rezultat astfel o strada ultracentrala ce poarta numele revolutionarului mongolo-bolsevic Suhe Bator. In aceasta localitate, slava virtutilor militare ale marii puteri sovietice este si ea „cantata” sub palaria denumirii altor artere centrale din oras. Este si cazul Strazii Armatei si Halturnia (erou al celui de-al Doilea Razboi Mondial - n.r.).