„Spectatorii români nu mai merg la cinema pentru că nu sunt interesaţi sau pentru că nu au săli?“.
Aceasta e întrebarea la care a răspuns Cristian Mungiu ieri, odată cu lansarea documentarului „1 lună cu «4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile»“, la sediul Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI).
Regizat de Sorin Avram, documentarul de 26 de minute urmăreşte traseul proiecţioniştilor germani în caravana filmului prin 15 oraşe fără cinema, între 17 septembrie şi 17 octombrie. Impresiile proiecţioniştilor alternează cu mărturii despre avort ale spectatorilor simpli din Tulcea, Zalău sau Reşiţa şi concluzii ale regizorului. „Ne-am asumat un risc cu această caravană, pentru că nu ştiam care va fi răspunsul. Acum îl ştim: românii nu văd filme pentru că n-au unde, nu pentru că n-ar fi interesaţi de cinema“, a subliniat ieri cineastul. Duminică seară, „432“ a primit titlul de Cel mai bun film străin, iar Vlad Ivanov a fost desemnat Cel mai bun actor în rol secundar de către Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles. Cum salvăm cinematografele Concluzia lui Mungiu a generat o dezbatere despre soluţiile posibile de menţinere a celor 38 de săli deschise în ţară şi de investirea în cele peste 150 funcţionale, dar momentan închise. Au luat parte la discuţii Virgil Niţulescu, secretar general în Ministerul Culturii şi Cultelor, Giorgio Ficarelli, din partea Comisiei Europene, Jakub Duszynski - distribuitor care a prezentat „modelul polonez“ de revigorare a cinematografelor - , cineaş tii Tudor Giurgiu, Ruxandra Zenide, Alexandru şi Ada Solomon.
„Pentru cei din străinătate, pare ciudată caravana şi faptul că aşa am strâns 18.000 de spectatori. Lucrurile astea se mai practică doar în Africa, prin fundul Mexicului sau undeva în Asia“, a spus Cristian Mungiu. Potrivit lui Jakub Duszynski, „modelul polonez“ înseamnă sprijin financiar de la stat şi iniţiativă privată: recent, s-a înfiinţat Institutul Polonez de Film, cu un buget anual de 25 de milioane de euro, care sprijină atât producţia de filme, cât şi cinematografele.
Recomandările noastre
