Povestea singurului român premiat cu Oscar. El a făcut-o cunoscută pe Marilyn Monroe
- Iulia Moraru
- 31 iulie 2023, 07:03
Despre singurul român care a fost distins cu un premiu Oscar și a primit o stea pe „Walk of Fame” se cunoaște foarte puțin în rândul românilor. Cu toate că s-a născut în Craiova, el a părăsit țara la vârsta de 20 de ani, ajungând să devină unul dintre cei mai remarcabili regizori de la Hollywood.
Jean Negulesco, născut Ioan Negulescu, a murit în 1993. Recunoscut ca unul dintre cei mai prosperi regizori ai epocii de aur a Hollywoodului (anii '40-'50), acest talentat creator a adus la viață peste 60 de filme remarcabile. Impresionanta sa filmografie include colaborări memorabile cu celebrități de renume precum Marilyn Monroe, Cary Grant, Greta Garbo, Sophia Loren, Fred Astaire, Lauren Bacall și Joan Crawford.
De asemenea, este important să menționăm că semnătura sa se regăsește în primul film „Titanic” cu sunet, lansat în 1953, cunoscut în întreaga lume pentru succesul său inegalabil.
Jean Negulesco și-a câștigat pentru mult timp existența ca dansator profesionist
Jean Negulesco s-a născut într-o familie de români bogați. La început, tânărul Jean a început să studieze desenul la București, dar tatăl său avea alte planuri și dorea să-l trimită la Paris pentru a studia economia și administrația. Cu toate acestea, Jean a luat o hotărâre îndrăzneață și s-a înscris în schimb la prestigioasa Școală de Arte „Académie Julian”.
Această alegere a provocat o ruptură în relația cu tatăl său, care a încetat să-i mai ofere consistenta alocație lunară, crezând că aceasta îl va determina să renunțe la visurile sale artistice.
În acele vremuri dificile, Jean a fost nevoit să-și găsească diferite slujbe pentru a se întreține, inclusiv spălarea vaselor în celebrul restaurant „Chartier” de pe Boul’Mich. Acesta a fost un moment crucial în viața sa, deoarece i-a oferit oportunitatea să întâlnească o serie de personalități artistice, precum sculptorul Constantin Brâncuși, care i-au influențat profund perspectiva asupra artei și vieții.
În acel mediu artistic vibrant, Jean a descoperit și alte talente creative, printre care se numără nume sonore precum Pablo Picasso, Tristan Tzara și René Clair, care tocmai lansase filmul „Le Lys de la vie” (Crinul vieții), o adaptare a unui basm scris de Regina Maria a României.
În vara anului 1922, Negulescu s-a întors în țara natală, unde a avut ocazia să conceapă scena unui spectacol de teatru la Craiova și să își prezinte prima sa expoziție personală la Ateneul Român. După această perioadă, s-a întors în Paris, dar din nefericire, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. În ciuda provocărilor, artistul și-a găsit inspirația și creativitatea în continuare.
Într-un moment norocos, a reușit să vândă un tablou unui cineast american de succes, Rex Ingram, ceea ce i-a adus câștiguri financiare binevenite. Utilizând aceste fonduri, Negulescu a decis să călătorească pe Coasta de Azur pentru a urma un tratament adecvat. În timpul șederii sale în Nisa, a ales să-și câștige existența ca dansator profesionist la prestigiosul hotel „Negresco”.
A renunțat la pictură pentru cinematografie
După ce s-a stabilit în Statele Unite, mai întâi la New York și apoi la Washington, Negulescu a avut parte de schimbări majore în viața sa personală. A trecut printr-un divorț și a ajuns să se afle pe coasta Pacificului, în California.
Aici, destinul avea să-i surâdă, deoarece nu a durat mult până când a cunoscut succesul. Un moment esențial în cariera sa a fost când celebrul Greta Garbo a acceptat să pozeze pentru el, iar între cei doi s-a dezvoltat o mică poveste de dragoste. Ca urmare a acestei întâmplări, Negulescu a luat o hotărâre importantă - să renunțe la pictură și să se dedice în întregime cinematografiei.
Datorită sumei de 19.000 de dolari obținute din vânzarea ultimei sale expoziții personale, a avut oportunitatea de a-și face debutul în industria cinematografică ca regizor și producător independent, prin filmul său de autor intitulat „Three and a Day”, care nu a avut însă succesul sperat.
Cum a cunoscut-o pe Marilyn Monroe
În anul 1948, Jean Negulesco a realizat două dintre cele mai importante filme ale sale: „Johnny Belinda” - cu Jane Wyman, Lew Ayress, Charles Bickford, Agnes Moorehead, care a strâns nu mai puțin de 12 nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru regie, și „Road House” - cu Ida Lupino, Cornel Wilde, Celeste Holm, Richard Widmark.
Cu toate acestea, poate cel mai celebru dintre filmele sale a fost comedia romantică „How to Marry a Millionaire”, produsă de 20th Century Fox și lansată în 1953. Filmul a avut în distribuție nume mari precum Betty Grable, Marilyn Monroe, Lauren Bacall, William Powell, David Wayne, Rory Calhoun și Cameron Mitchell.
Premiera peliculei a fost un succes comercial enorm, marcând totodată începutul unei formidabile campanii de publicitate care avea să consacre imaginea lui Marilyn Monroe ca sex-simbol al Statelor Unite ale Americii.
Marilyn Monroe i-a fost prezentată lui Negulesco de către bunul ei prieten de la revista „Life”, John Florea. Pe parcursul filmărilor, s-a spus că Jean și celebra divă blondă au trăit o poveste de dragoste.
În ciuda acestui fapt, Negulesco și-a continuat cariera de regizor și a făcut filme până în anul 1970, când a lansat pelicula „Hello-Goodbye”. Ulterior, a ales să-și petreacă ultimii ani ai vieții în Spania, la Marbella, unde și-a achiziționat o proprietate.
Jean Negulesco s-a întors în România în 1968
În anul 1968, Jean Negulesco s-a întors în România, unde a vizitat studiourile din Buftea și a avut numeroase întâlniri cu cineaștii autohtoni. A stabilit o corespondență pe durata a mai multor ani cu academicianul Mihnea Gheorghiu și cu fiica acestuia, criticul Manuela Cernat. Manuela Cernat i-a tradus volumul „Amintiri europene și hollywoodiene”, pe care l-a denumit „Drumul printre stele”, și i-a oferit o monografie intitulată „Jean Negulesco - Un român la Hollywood”.
În timpul vizitei sale, Negulesco a fost de acord să regizeze o coproducție româno-americană, un remake al filmului „Masca lui Dimitrios”, dar din păcate, proiectul nu s-a materializat niciodată.