Shengzhou este un oraş situat în provincia Zhejiang din estul Chinei, de unde pleacă şase din zece cravate vândute în întreaga lume şi 90% din cravatele cumpărate de chinezi. Nu mai puţin de 470 de companii chinezeşti şi-au înregistrat propriile mărci în această localitate, care numără circa 650.000 de locuitori.

În 2009, fabricile din Shengzhou au produs aproximativ 300 milioane de cravate, în valoare de 10 miliarde de yuani (1,17 miliarde euro). Capii industriei locale nu se mulţumesc doar cu atât. Ei intenţionează să dubleze acest venit în 2011, datorită lărgirii gamei de produse din mătase, cum ar fi spre exemplu lenjeria de pat, relatează chinadaily.com.

Situaţia oraşului Shengzhou nu este singulară în China, unde multe localităţi sunt specializate în anumite produse. Însă modelul său economic este considerat drept unul dintre cele mai de succes din această regiune a Chinei, unde sunt situate şi fabricile globale de şosete (Zhuji) şi de cămăşi (Ningbo).

Cele aproximativ 1.100 de firme care produc cu echipamentele lor originale cravate pentru oamenii de afaceri europeni şi-au văzut profiturile înghiţite în ultimii ani de inflaţie, creşterile de salarii şi scumpirea materiei prime.

Cravate Armani şi Calvin Klein

În aceste condiţii, în biroul său de la Babei, cel mai mare producător de cravate de mătase din Shengzhou, Tu Yongjian, vicepreşedintele companiei, construieşte o bază de date electronică conţinând diferite culori şi modele de cravate. Această bază de date este soluţia gândită de companie împotriva dificultăţilor financiare cu care se confruntă industria.

"Aceasta va fi cea mai mare bază de date cu modele din lume", spune Tu, a cărui companie scoate pe piaţă 30 de milioane de cravate pe an, dintre care 90% merg la export pentru mărci precum cea irlandeză Primark, cea italiană Armani sau americană Phillips Van-Heusen, care deţine brandurile Tomy Hilfiger şi Calvin Klein.

Cea mai mare parte a producţiei merge în Europa, SUA, Coreea de Sud şi Japonia. Însă piaţa cravatelor este departe de decada sa de aur, între anii 1990-2000, motiv pentru care companiile caută alte oportunităţi de a-şi creşte veniturile.

Până în anul 2014, baza de date va ajunge să cuprindă circa 600.000 de modele, iar costurile companiilor locale cu cercetarea şi dezvoltarea unui nou model de cravată se va reduce la jumătate, de la 300 yuani la 150.

Un nou model de business

În prezent, producătorii chinezi de cravate trec printr-o etapă de transformare a modelului de producţie de la a copia modelele altora la a livra produse originale, explică vicepreşedintele Babei.

Potrivit autorităţilor locale, următorul pas este achiziţia brandurilor străine şi crearea unor mărci deţinute de companiile locale pentru produse destinate atât pieţii interne, cât şi externe.

"În trecut, companiile veneau la noi cu design-urile lor şi noi le copiam. Acum, 50% din modele sunt furnizate de noi. Aceasta este noua tendinţă în industrie, iar mai multe modele înseamnă automat mai mult profit", explică Tu.

În ceea ce priveşte restul companiilor din conglomerat, ponderea design-urilor proprii în totalul producţiei este de o treime, conform statisticilor din industrie.

"Presiunea pentru a găsi modele potrivite este foarte mare, deoarece industria cravatelor este diferită de cea textilă. Modelele au o durată de viaţă limitată, de la trei la şase luni", a precizat reprezentantul companiei.

El spune că, deşi piaţa mondială a cravatelor va continua să se contracte, firmele chinezeşti vor muşca o parte tot mai mate din ea. "Am încercat să creăm produse cu o valoare adăugată mai mare în ultimii ani şi vom continua să facem acest lucru pentru a fi în faţă", a spus Tu.

Dintre cele 467 de companii chinezeşti care şi-au înregistrat deja propriile branduri, zece fac eforturi să le promoveze nu doar în China, ci şi pe plan internaţional. Cum îi ajută guvernul

Pentru a susţine dezvoltarea propriilor companii, guvernul oferă subvenţii consistente tuturor firmelor autohtone care colaborează cu brandurile străine şi au afaceri de cel puţin 10 milioane de yuani. Subvenţia scade pentru investiţii mai mici.

Deşi criza financiară nu a trecut pe alături, multe companii din oraş intrând în faliment în 2008, a avut şi părţi pozitive. Shengzhou este unul dintre puţinele locuri care a beneficiat de pe urma crizei creditelor, când jucători-cheie din alte oraşe specializate în producţia de cravate, precum Como din Italia, s-au închis sau şi-au relocat aici fabricile din ţările vecine, cum e Coreea de Sud sau Vietnam.

Astfel, dacă înainte de 2008 Shengzhou producea aproximativ jumătate din cravatele vândute în întreaga lume, la sfârşitul anului 2009, a ajuns să acopere o pondere de 60% din producţia mondială.

Jin Yao, directorul executiv al Babei şi preşedintele asociaţiei producătorilor de cravate, are misiunea de a se asigura că firmele colaborează între ele şi iau cele mai bune măsuri pentru a ţine costurile de producţie la un nivel mic.

"Ne ajutăm unii pe alţii", spune Sherwin Zhang, şeful Departamentului de vânzări la Zhejiang Dalouis Garment Co Ltd. "De exemplu, atunci când avem un număr prea mare de comenzi, dăm o parte din ele altor companii care se confruntă cu greutăţi. În acest fel, cu toţii avem de câştigat", explică el.

Producătorii de cravate din Shengzhou au raportat o creştere puternică a vânzărilor, anul trecut şi continuă să atragă capital şi investiţii. Exporturile pe primele 11 luni din 2010 s-au cifrat la 188 milioane de euro, în creştere cu 15,2% faţă de aceeaşi perioadă din 2009, potrivit datelor asociaţiei.

"Mă aştept ca, în următorii ani, cota de piaţă a firmelor din Shengzhou să continue să crească, până va ajunge la 80%", conchide Zhang.