Mai are puțin și iese la pensie. Dar a îmbrăcat mai bine de două generații de oameni. Un meseriaș ca nimeni altul

Într-o zi poate să aibă și doi-trei clienți. Alteori, doar unul. În general oameni mai în vârstă, care vin la el pentru mici reparații. Suspină: „Acu’ fac în jur de 20-25 de costume pe lună, dar aproape toate sunt comenzi de la firme sau instituții ale statului”.

Are doi băieți și niciunul nu i-a călcat pe urme. Unul e translator la un lanț hotelier din Norvegia și celălalt e bugetar la primăria din Mihăilești, unde s-a aciuat, că a fost fotbalist de Divizia A la Poli Timișoara, echipa italianului ăla, Zabon, și mai joacă și acum, 38 de ani, dar în Divizia C, evident în echipa comunei de lângă București.

O stofă ca o piele de fată mare

În timp ce gargarisește nonstop s-a pricopsit cu un client, pensionar, care a venit cu stofa de acasă, să-i facă o pereche de pantaloni. Cînd îi spune că o să-l coste 150 de lei, omul se scarpină în cap, dar achită un avans de 50 de lei. Și pleacă boscorodind: „Da’ dacă voiam pantaloni scurți cât îmi luai?”.

După ce pleacă clientul, mângâie stofa ca pe o piele de fată mare: „Asta-i stofă veche. Nu se mai face așa ceva...”. Iese din prăvălie și-i strigă: „În două-trei zile te chem la probă. În a patra e gata!”. Se vede că se cunosc de multă vreme.

Mai face el și paltoane și pardesiuri. Zîmbește strâmb: „Da, pentru tineret de peste 60 de ani”.

„Nu fac rochii că ar trebui să pipăi femeile!”

Intră în termeni tehnici, de specialitete: „La un costum se face «Proba întăi», apoi «Proba a doua» și p-ormă e «la gata»! Durează trei săptămâni. Mai vin ginerici și ăștia mai grași, mai în vîrstă, sau mai deformați, care nu găsesc în magazine haine pe măsură...”.

Haine de damă nu prea se croiesc în prăvălia lui nea Marian Bălașa. Doar taioruri și fuste. Îl umflă râsul, din nou: „Rochiile le fac croitoresele că altfel ar trebui să le iau măsurile și să le pipăi... Am eu 65 de ani, da’ încă sunt viril!”. Și înfige acul într-un crac de nădrag.

Destin de Calea Moșilor

Pe 29 iulie, va împlini 65 de ani și va atinge vârsta de pensionare. Vrea acasă, la pensie. Dă din umeri: „O să fie la mila directorului dacă mă mai angajează...”.

Spune că noua generație nu e interesată de meseria sa: „N-am mai avut niciun ucenic de la Revoluție încoace. Tineretul vrea să se îmbrace bine, dar nu vrea să știe cum se face haina de pe ei”, conchide moșul de pe Calea Moșilor.