Republica Moldova. Cu prilejul Sărbătorii Naționale „Limba Noastră cea Română”, invocăm memoria marilor noastre personalități, care au înfruntat sistemul antinațional de pe timpuri și au salvat limba română din Basarabia. În semn de neuitare și îndemn de a iubi și prețui elitele, cât sunt în viață și a le urma ca pe niște modele profesionale veritabile!
Invocăm memoria autorului primului manual de teorie a muzicii în limba română, de după 1940, distinsul muzicolog LOGHIN ȚURCANU. În perioada interdicțiilor de utilizare a materialelor didactice în română, când cele în rusă nu asigurau dezvoltarea culturii muzicale tradiționale, a devenit cel mai apreciat autor de manuale autohtone de profil.
Loghin Țurcanu, „patriarhul muzicii basarabene”
Cine a fost autorul primului manual de teorie a muzicii în limba română, de după 1940
Primul manual de teorie a muzicii în limba română de după anul 1940, în Basarabia (RSSM atunci), a apărut abia peste trei decenii de la tragicul eveniment – în 1970. A fost elaborat de renumitul muzicolog și profesor Loghin Țurcanu, în colaborare cu genialul compozitor Eugen Doga. Domnia Sa a contribuit la evoluțiile deosebite ale învățământului muzical de peste Prut, din anii `60-`90 ai secolului XX.
„Patriarhul muzicii basarabene”, precum a fost și este considerat de colegii și discipolii săi, s-a născut la 16 octombrie 1923, în satul Gârla, comuna Costești, plasa Ialoveni, județul Lăpușna, în familia unor țărani – Teodor și Maria Țurcanu. A încetat din viață la 11 iunie 1995, în capitala basarabeană și a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău. Rămâne a fi unul dintre cei mai importanți muzicologi dintre Prut și Nistru, încă din perioada rusificării învățământului și interdicțiilor de utilizare a literaturii didactice și pedagogice în limba băștinașilor.
Manualul elaborat de Loghin Țurcanu și Eugen Doga, reeaditat cu alfabet latin
Loghin Țurcanu, formator al elitei muzicale naționale din Basarabia, spre neuitare
Loghin Țurcanu a moștenit talentul muzical de la tatăl său, care în afara muncilor pământului mai avea o activitate – cea de cântăreț bisericesc, remarcat în localitatea natală. A fost influențat de mic de virtuozitatea unor lăutari, întâlniți pe la nunțile și horele satului, reținând în memorie cântecele interpretate de ei, pe care le-a inclus, la maturitate, în manualele sale de solfegiu, alături de alte creații folclorice autentice.
Muzicologul a urmat studiile medii în localitatea natală (anii ’30, sec. XX). În 1948, la vârsta de 25 de ani, a început să învețe la Școala Medie de Muzică din Chișinău, în clasa de vioară, cu Iacob Sorocher și teoria muzicii – cu Solomon Lobel, un apreciat profesor și compozitor, exponent de referință al muzicii academice postbelice și discipol al renumitului compozitor Mihail Jora. Și-a definitivat studiile acolo, în 1952.
Din același an, a fost angajat în calitate cadru didactic și de șef al Secției muzicale-teoretice în instituția absolvită. Tot în 1952, a devenit student la Conservatorul de Stat din Chișinău (actualmente, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), în Secția de teorie și compoziție, totodată, fiind și profesor la școala amintită. Era perioada „invaziei” de muzicieni din fosta URSS, în Moldova de peste Prut, când învățământul muzical-artistic se desfășura în limba rusă. Atunci studenții băștinași erau nevoiți să studieze disciplinele de profil cu dicționare românești, cumpărate din Odessa.
Unul dintre puținii vorbitori de română, din învățământul universitar de specialitate al RSSM
Nu toți tinerii dornici să urmeze o carieră reușeau să însușească rusa. Loghin Țurcanu a fost unul dintre cei mai străluciți și la acest capitol, fiind, ulterior, între puținele cadre didactice vorbitoare de română din învățământul de specialitate al RSSM. În 1957, după absolvirea studiilor superioare, a fost numit șef de secție la Catedra de teorie a muzicii din cadrul Școlii Medii de Muzică, căreia i se conferise numele compozitorului Ștefan Neaga, funcție pe care a deținut-o aproape 40 de ani.
În perioada 1962-1964, a fost directorul respectivei instituții (actualmente, Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga”), unde a activat până în ultimii ani din viață. Odată cu debutul său ca dascăl, în vechea Școală Medie de Muzică, a început formarea unei temelii noi a muzicologiei din stânga Prutului, bazate pe folclorul veritabil moldovenesc.
Din 1957, generații de muzicieni au beneficiat de lecțiile în limba română, ținute de Loghin Țurcanu, fiind una dintre puținele cadre didactice din instituțiile de învățământ artistic, care o cunoștea. Începând cu anul 1960, a avut curajul să instituie Secția de muzicologie cu predare în limba moldovenească (pe atunci).
Cel mai apreciat reformator și autor de manuale de muzică și azi
Loghin Țurcanu a contribuit și la reformarea principiilor de predare a disciplinelor muzical-teoretice, făcându-le atractive și pe înțelesul studenților, pe care-i antrena în colaborări plăcute și creative, conform mărturiilor publicate. Astfel, a educat și instruit o întreagă pleiadă de muzicologi, compozitori, dirijori și interpreți de primă importanță în context național și european, între care Dumitru și Pavel Goia, Eugen Mamot, Serafim Buzilă, Tudor Chiriac, Ion Dascăl, Valentin Dânga, Nina Crulicovschi, Ion Păcuraru, Vasile Roșcovan, Valentina Ivancenco, Snejana Pâslari, Simeon Duja, Petre Frecăuțanu.
În perioada interdicțiilor de utilizare a materialelor didactice în română, când cele în rusă nu asigurau dezvoltarea culturii muzicale tradiționale, a devenit cel mai apreciat autor de manuale autohtone de profil. În 1970, vidul din educație din RSSM a fost acoperit cu ajutorul primului său manual – „Teoria muzicii”, elaborat în colaborare cu marele compozitor Eugen Doga, precum notam, editarea căruia a fost un eveniment de primă importanță pentru basarabeni, mult așteptat în toate instituțiile de învățământ de profil, cu tiraj mic și dificil de găsit atunci de cadrele didactice din centrele raionale.
În 1983, a urmat lansarea manualului de „Armonie” și a trei manuale de „Solfegiu”, destinate colegiilor de muzică. În 1989, a văzut lumina tiparului și manualul „Abecedarul muzicii și solfegiu” pentru clasele V-VIII a școlilor primare de muzică, elaborat în colaborare cu fratele său, Afanasie Țurcanu.
Omul care influențează evoluțiile artei pedagogice, de peste jumătate de veac
Circumstanțele neprielnice, salariul mizer și sănătatea precară ale eminentului om de cultură l-au oprit din a-și termina lucrul asupra unui solfegiu armonic. În anul 2001, a fost editată ultima lucrare, scrisă în colaborare cu profesorii A. Țurcanu și E. Dănilă, la șase ani de la decesul autorului.
Prin intermediul manualelor lui Loghin Țurcanu, din 1970 și până în prezent, mii de tineri din Republica Moldova avansează în domeniul muzicii, însușindu-i bazele fundamentale în limba maternă, în temeiul creațiilor folclorice românești. Aceste cărți reprezintă temelia programelor de studii în școli, licee și colegii de profil, impulsionând evoluțiile artei pedagogice, conform cerințelor de ultimă oră ale învățământului muzical artistic.
A elaborat manuale de educare a conștiinței naționale și a dragostei de neam
Regretatul dirijor și compozitor Eugen Mamot, cel care a ghidat în lumea muzicii sute și mii de copii din Republica Moldova, menționa că Loghin Țurcanu a fost o personalitate marcantă nu doar grație profesionalismului și inteligenței de care a dat dovadă, pe tot parcursul activității muzical-pedagogice. Dar și prin verticalitatea și curajul civic de a deschide tinerilor muzicieni calea spre studierea obiectelor muzical-teoretice în limba maternă.
Volumele sale de specialitate, axate pe bogăția folclorului viu, autentic, au reprezentat chiar și în cele mai dificile perioade nu doar un suport didactic extrem de necesar, ci și mijloace de educare a conștiinței naționale și a dragostei de neam, în procesul de formare a viitorilor muzicieni.
Placa comemorativă de la Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga”, Chișinău
În semn de neuitare și îndemn de a iubi și prețui elitele
Mulți dintre tinerii de cândva, pe care i-a sprijinit și ghidat în carieră Loghin Țurcanu, au devenit personalități renumite (compozitori, dirijori de orchestre simfonice și populare, de coruri, muzicologi, profesori, instrumentiști).
Pentru a-l onora, cadrele didactice ale Secției de teorie a muzicii din cadrul Centrului de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga” au instalat o placă comemorativă, dedicată muzicologului, în preajma auditoriului, unde a activat în ultima perioadă a vieții, transformat în Muzeul „Loghin Țurcanu”.
Există o tradiție inițiată de către discipolii săi, de a organiza serate în memoria „patriarhului muzicii basarabene”. Membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova (din 1978), distins cu Diploma de Onoare a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM (1972), cu titlurile onorifice de „Învățător Emerit” din RSSM și „Maestru în Artă” al Republicii Moldova.
O bibliografie referitoare la „patriarhul muzicii basarabene”, în baza căreia a fost elaborat și articolul subsemnatei, a fost publicată în „Calendar Național 2023”. În semn de neuitare și îndemn de a iubi și prețui elitele, cât sunt în viață și a le urma ca pe niște modele profesionale veritabile!