Ignatul, o zi banală pentru un godac de un an: plimbat în lesă, hrănit cu mâncare de câini şi grăunţe. Pentru el, porc de companie, cuţitul e o bucurie de câte ori îl vede, e folosit doar să i se taie salata.

În satul Sculeni, la graniţa de est, se ascut cuţitele alea mari, care se folosesc o dată pe an. La Dobrosloveni, în Oltenia, se aude un guiţat puternic ca din gură de şarpe. Scurt, gata, se pregătesc paiele şi arzătorul. "Luptătorii" care l-au făcut knock down pe Ghiţuliţă, unul responsabil cu înjunghiatul, altul cu forţa şi răpusul la podea, iau vitamine -"ţuicomicină", întăritoare la păhărel. În satul Albina, Timiş, miroase deja a şorici, porcul a lăsat coteţul pustiu ca să umple golul din oale: cârnaţi, muşchi şi şuncă afumată, caltaboş, piftie, fripturi, sarmale în foi de viţă şi varză murată. Astăzi, în ziua de Ignat, ţara miroase a pomana porcului.

Cum merge piaţa

"Alo, bunica, vreau să cumpăr un porc, cam cât ar costa?". "Kilogramul de viu sau tăiat?", îmi zice cu promptitudinea unui specialist care cunoaşte piaţa. Şi urmează un răspuns care o blochează pe bunica la telefon, ceva mai şocant decât un anunţ oficial că există extratereştri: "Nu, bunică, să-l ţin în casă, să-l port în lesă!".

Mai ieftin decât un bulldog

Şi pentru că de la bunica n-am găsit niciun dram de înţelegere, de parcă i-a luat mintea Ignatul, am căutat companion de unul singur, pe internet.

O scurtă căutare pe Google, două click-uri, şi apare o descriere sub o poză în ceaţă cu doi godaci: "Porc de companie, creşte un pic mai mare decât un câine pechinez". Preţul - 500 de euro, mai ieftin cu 100 decât un bulldog francez, "vaccinat şi cu garanţie".

Un click şi vine mailul cu răspunsul: "Felicitări, aţi cumpărat «porci de companie»!". Pun mâna repede pe telefon şi caut vânzătorul. "Dom'ne, înainte îi ţineam acasă, acum prin curte. Vă daţi seama, s-au mai sălbăticit, nu mai stau să-i iei în braţe ca înainte, dar oricum, îs domestici, dacă îi chemi, vin la tine", îl prezintă la telefon mama vânzătorului pe Guluţă, înlocuitor de câine şi pisică.

Moş Crăciun, vreau un godac!

Ceva mai târziu, proprietarul revine cu un ton categoric la telefon: "Mai am doi, după asta nu cred că mai vând. Aveţi grijă, trebuie să vă grăbiţi, mai e o doamnă doctoră care vrea să-i facă un cadou fetei, elevă în clasa a IX-a". Panică în familie, porcul e în pericol de vânzare.

Fără să mai stăm prea mult pe gânduri am plecat să-l vedem pe Guluţă, să ne informăm ce lesă i se potriveşte, dacă va căuta rădăcini pe sub covoarele din casă, la ce şampon face alergie sau dacă e gălăgios.

Cu pedigree-ul în troacă

"Hai, a venit omu' cu porcii", îl cheamă mama pe vânzător, un puşti de vreo 15 ani. Din spate îl ţine taică-su, negociatorul şef, care ne ia la tură în faţa cuştii în care sunt "cei mici". "Eh, păi dacă nu prea ştiţi despre el, de ce aţi mai venit? Nu-i dau la oricine. În Spania, dom'ne, acolo e nebunie, o grămadă de oameni cu porcii în lesă. Ăsta e porc de ţinut în casă, să-i faci baie, curat, îl chemi, vine după tine, spune bărbatul pe un ton de mustrare. Luminaţi de o lanternă, doi godaci răscolesc paiele puse ca aşternut. Unul e negru, celălalt e maro şi sunt un pic mai mari decât cei doi pechinezi care se învârteau printre picioarele noastre. La un moment dat mai apare unul, mare cam cât un buldog gras, un mascul ajuns la maturitate.

"Le dăm mâncare din asta de câini, grăunţe şi, vara, verdeaţă. Ajunge cam la 40 - 45 de kile. Trăieşte mulţi ani, poate şi mai mult decât un câine", explică proprietarul.

Cuminte, curat şi deştept

Prin întuneric, cocoţaţi în copaci, se zăresc vecinii lui Guluţă, o pereche de păuni. "Pentru curte, dacă vreţi, mai avem. Haideţi după mine", spune tatăl vânzătorului şi mergem la o anexă a gospodăriei.

Lumina lanternei trezeşte din somn o familie de vreo 10 curcani, graşi cât nişte vechi televizoare cu tub. "Ia să vedem, încearcă să ridici unul. Ia-l în în braţe, hai", insistă omul şi nu se lasă până nu vede că măcar ai mimat că-i urnit curcanul cât "televizorul". "N-ai putut, ai văzut", râde satisfăcut omul.

Din pod coboară cu o raţă mandarin şi o găină japoneză de mătase. Şi aproape că am uitat de porc. Oricum, mi se repetă, dacă nu-l vreau, porcul Guluţă ajunge la "doamna doctoră". Altfel, când mă duc să-l iau nu-mi trebuie cuşcă, "stă pe bancheta din spate, liniştit ca un câine şi nici nu latră". <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/VOb18fFCfKQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:

• Porcul de Crăciun, la acelaşi preţ ca în 2010