Petru Șchiopul, cunoscut și ca Petru al IV-lea Rareș, a fost pus pe tronul Moldovei de patru ori, între anii 1574 și 1591. Figura sa este una remarcabilă în istoria Moldovei. A avut și numeroase contribuții la dezvoltarea culturală și religioasă a regiunii. Una dintre cele mai mari realizări ale sale pe acest plan este ctitorirea Mănăstirii Galata din Iași. Construcția, așezată pe una dintre cele șase coline, este un monument de referință pentru arhitectura și arta religioasă românească.

Tinerețea și prima urcare pe tronul Moldovei a lui Petru Șchiopul

Petru Șchiopul s-a născut în anul 1537 și a fost fiul nelegitim al domnitorului Petru Rareș. A fost nepotul lui Mihnea cel Rău, domn al Țării Românești între anii 1508 – 1510. Această legătură îl face strănepot a lui Vlad Țepeș, însă nu a moștenit nimic din firea acestuia. S-a născut cu o infirmitate fizică, de unde și porecla de „Șchiopul”. În ciuda acestui handicap, el a reușit să ajungă pe tronul Moldovei dar fără să aibă realizări remarcabile. În unele documente era descris ca fiind slab, temător și foarte bolnăvicios.

Petru a devenit domnitor al Moldovei pentru prima dată în 1574, înlocuindu-l pe Ioan Vodă cel Cumplit. Începutul domniei sale a fost caracterizat ca o groaznică nenorocire. Turcii și tătarii au provocat multe pagube, în încercarea de a-și răzbuna înfrângerile suferite din cauza fostului domnitor. Aproape întreaga țară fusese trecută prin sabie și foc, un număr mare de moldoveni fiind măcelăriți. Într-un articol apărut pe 24 iulie 1574, domnitorul era numit „Vodă al câmpurilor domnilor arse”.

Prima domnie a lui Petru Șchiopul a fost una scurtă și tulburată de conflicte. El a fost instalat pe tronul Moldovei după ce a plătit sume mari turcilor și a rămas în scaun timp de aproximativ doi ani. La sfârșitul lui 1577, acesta este înlocuit de Ioan Potcoavă, însă Petru revine pe tron după o lună și jumătate. La câteva luni, în februarie 1578, pierde din nou tronul pentru o lună, de data aceasta înlocuitorul său fiind Alexandru Potcoavă, fratele primului uzurpator.

Nu s-a remarcat pe plan militar, bazându-se mai mereu pe truci

Petru nu a reușit să se facă remarcat pe câmpul de luptă. Desele conflicte militare îl speriau, așa că fugea să ceară ajutorul turcilor, cei care l-au și urcat pentru prima dată pe tronul Moldovei. Cea de-a treia pauză de la domnie a fost una mai lungă. Din 1579 și până în 1582, pe tronul Moldovei a fost Iancu Sasul, fiul lui Petru Rareș cu soția unui anume Jörg Weiss din Brașov. Petru Vodă a fost readus la domnie în toamna lui 1582.

Ca domnitor, Petru Șchiopul nu s-a remarcat prin nimic deosebit. El ura războiul și apela mereu la turci pentru a-i rezolva problemele cu pretendenții la tron sau cu uzurpatorii. Tot acest ajutor nu a fost oferit pe gratis, voievodul fiind nevoit să plătească sume mari de bani și să ofere privilegii economice otomanilor. Din acest motiv, în timpul domniei sale, pretențiile turcilor au crescut foarte mult. Pentru a-și asigura liniștea, el a fost și docil cu boierii, chiar supus lor.

„Era un om pașnic, doritor de liniște, de viață tihnită. Boierii erau toți ca unul pentru el. Pe toți a căutat să-i împace. Numai poporul nu prea era mulțumit de birurile cele grele care se puneau pentru a astupa lăcomia turcilor. Desele năvale ale cazacilor nestăpâniți de nimeni au fost pentru el cea mai mare supărare; nefiind omul războiului, nu le putea sta în cale și fugea acolo de unde venise în 1574, cerând ajutor”, spunea despre el istoricul Dimitrie I. Ciurea, citat de dosaresecrete.ro.

Mănăstirea Galata, una dintre cele mai mari reușite ale lui Petru Șchiopul

Una dintre realizările majore ale lui Petru Șchiopul a fost ctitorirea Mănăstirii Galata, construită între anii 1582-1584. Situată pe una dintre cele șapte coline din Iași, mănăstirea a fost numită după cartierul Galata din Constantinopol, sugerând influența bizantină asupra arhitecturii și culturii moldovenești. Construcția a fost gândită ca un ansamblu monastic complet, incluzând biserica principală, chiliile, și alte anexe. Stilul arhitectural îmbină elemente tradiționale moldovenești cu influențe bizantine și renascentiste. Ele reflectă gustul rafinat și deschiderea culturală a lui domnitorului.

Mănăstirea Galata nu a fost doar un loc de rugăciune. Ea are un aspect de fortăreață, fiind înconjurată de ziduri prevăzute cu creneluri și având un turn clopotniță înalt la intrare. Acestea i-au permis să servească adesea ca loc de apărare și uneori ca reședință domnească. Ansamblul Mănăstirii Galata a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015.

Lăcașul de cult ctitorit de Petru Șchiopul a fost și un important centru cultural și educațional. Biblioteca mănăstirii a adăpostit numeroase manuscrise și cărți de valoare. Ele au contribuit la răspândirea cunoștințelor și la formarea unei elite intelectuale în Moldova. Domnitorul Moldovei a fost, de asemenea, un protector al culturii și al artelor, sprijinind activitatea cărturarilor și a artiștilor.

Viața amoroasă a voievodului

Prima soție a domnitorului Moldovei a fost Maria Amirali din Rhodos, care provenea dintr-o bună familie de italieni grecizați. Împreună au avut trei copii, un fiu Vlad și două fiice, Despina și Maria. Doar aceasta din urmă a rămas în viață, Vlad și Despina murid încă de la o vârstă fragedă. Căsnicia celor doi nu a fost deloc una fericită. În ultimii ani de viață ai soției, voievodul a avut o relație cu Irina Botezata, o roabă răscumpărată de la tătari. Aceasta din urmă, care a fost doică pentru primii copii ai voievodului, i-a oferit și ea un fiu, pe Ștefan.

Prima soție a lui Petru Șchiopul, Maria Amirali, a decedat în 1588 în urma unei epidemii de ciumă. Trupul ei a fost înmormântat în biserica mănăstirii Galata, fără o piatră funerară. La mai puțin de trei ani de la decesul acesteia, în ianuarie 1591, voievodul se căsătorește în secret cu amanta Irina Botezat. Cununia a avut loc în aceeași biserică unde era înmormântată prima soție. Martori la această căsătorie au fost mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei).

„Duminică seara, trei ceasuri, ne-am cununat cu mama lui Ștefan Vodă, anume Irina Botezata. Adevăr am zis, până sunt în țară să nu se spuie cuiva, să fie ascuns, să nu știe nimeni. Iar când voi fi ieșit în altă țară, atunci să știe toți cum că cununați suntem. Să știe toți!”, se arată în însemnările lui Petru Șchiopul, potrivit adevărul.ro.

Petru Șchiopul a renunțat la tron pentru o femeie

Irina Botezata, roaba răscumpărată de la tătari, a fost cea care l-a făcut să abdice de pe tronul Moldovei. Avea 60 de ani atunci când a cunoscut-o și, deși era căsătorit cu Maria la acea vreme, nu s-a sfiit să iasă în lume cu amanta. După ce a rămas văduv, Petru Șchiopul nu se putea bucura pe deplin de fosta slujnică, neputându-se căsători cu o femeie de origine umilă.

Înainte de a abdica s-a căsătorie cu tânăra Irina în secret. A făcut acest pas la sfatul unui prieten albanez, pentru ca fiul său nelegitim, Ștefan, să aibă drept la tron. După această căsătorie a plecat în pribegie și s-a stabilit la Viena, apoi s-a mutat într-un palat din zona Tirolului, dăruit de împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg. Deși era cu 36 de ani mai tânără decât voievodul, Irina a avut aceeași soartă ca prima soție. În palatul de la Tirol, Petru s-a îndrăgostit din nou, tot de o slujnică. Tânăra și frumoasa Maria fusese doica lui Ștefan, fiul actualei soții. Domnitorul s-a stins din viață pe 1 iulie 1594 la Bolzano, în nordul Italiei.

Petru Șchiopul a renunțat la tron pentru o femeie mai tânără, însă motivul oficial al abdicării a fost sănătatea precară a domnitorului și pretențiile otomanilor cărora nu le mai putea face față. Grigore Ureche spunea că Petru a renunțat la tron în august 1591 în urma unui ultimatum de la Înalta Poartă. Succesorul său a fost Aron Vodă, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, care a ajuns la domnie cumpărând tronul cu un milion de galbeni.