Povestea fundașului scos din joc definitiv de Lăcătuș. După 24 de ani trăiește într-o sărăcie lucie

Povestea fundașului scos din joc definitiv de Lăcătuș. După 24 de ani trăiește într-o sărăcie lucie sursa foto: captură video Prosport

Acum 24 de ani, mai exact pe data de 21 aprilie 1999, Steaua București juca împotriva celor de la FCM Bacău, echipă antrenată atunci de Florin Halagian. Vasile Ardeleanu a ajuns la spital după cea mai gravă accidentare suferită în fotbalul românesc în ultimii 25 de ani.

La acel meci de fotbal, pe teren a intrat Marius Lăcătuș, supranumit atunci ”Fiara”, dar și alte vedete de la Steaua București. De partea cealaltă, fundaș era Vasile Ardelean (foto), care avea 25 de ani, un tânăr fotbalist care dorea să se afirme.

În minutul 13 al partidei, cariera lui Ardeleanu avea să se încheie după un atac brutal comis de Marius Lăcătuș. Verdictul medicilor a fost clar, fractură de tibie și peroneu, ruptură de ligamente.

Trăiește într-o sărăcie lucie

După 24 de ani, Vasile Ardeleanu trăiește de pe azi, pe mâine, într-o casă amărâtă, în satul Cârligi, județul Bacău.

Ne puteți urmări și pe Google News

Despre momentul din aprilie 1999, Vasile Ardeleanu nu mai vrea să își aducăaminte.

”Trăiesc de pe o zi pe alta. Nu mă mai interesează nimic în afară să am grijă de mama. Toți ajungem în pământ. În primul rând, n-ar fi trebuit să joc în acea partidă, dar am intrat fiindcă Gireadă răcise. Înainte de meci, Halagian m-a tras deoparte și m-a avertizat că Lăcătuș va încerca să mă scuipe, să mă înjure, să mă provoace. În fine, eram undeva în margine, aproape de centrul terenului, am vrut să protejez o minge și mi-am înfipt piciorul în pământ. Cuiele de la ghete erau destul de mari, s-au prins serios în gazon. Iar Lăcătuș a venit direct deasupra gleznei. Poc!”, își aduce aminte Ardeleanu.

Nu mai are niciun resentiment față de ”Fiară”

Fostul jucător de la FCM Bacău a mai spus că nu îi poartă pică lui Marius Lăcătuș. Cu alte cuvinte, fiecare cu viața lui.

Ardeleanu mai spune că îi mulțumește lui Dumnezeu, și că nu a ajuns mai rău.

”Nimic! Sunt calm, îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt pe picioarele mele și nu depind de vreun cadru ca să mă mișc, așa cum a trebuit s-o fac în primele zile după operație. Asistentele mă îndemnau să stau liniștit, în pat, eu nu! N-aveam stare. Mai coboram în fața Spitalului de Urgență să-mi cumpăr ziarele, mă mai plimbam. Am plecat acasă după două săptămâni”, a mai povestit fostul jucător de la FCM Bacău.

Amintiri triste de la acel meci fatal

Cariera lui Ardeleanu s-a terminat brusc, pentru o lungă perioadă de timp, cu ocazia meciului cu Steaua București.

Fostul jucător își aduce aminte fiecare secundă care a urmat după atacul brutal. Spune că a vrut să își facă singur dreptate, dar nu a mai putut să se ridice, deoarece piciorul nu îl mai asculta.

”Au auzit-o și oamenii din tribună (pocnitura - n.n.). Eu ce s-o mai aud? Am vrut să mă ridic să-l iau la bătaie pe Lăcătuș, dar, când am dat să mă scol, piciorul meu făcea balanga-dalanga. Pleca într-o parte în jambier. Habar n-am de nicio durere, că m-am trezit direct în Salvare! Doar înainte să iasă mașina din stadion mă cam deranja piciorul, pentru că se freca acolo os pe os. Ne-am învârtit puțin, șoferul nu găsea ieșirea. Marele meu noroc a fost însă că fractura n-a produs așchii”, a mai spus Ardeleanu, într-un interviu pentru Prosport.