Au trecut șase ani de la dispariția tragică a lui Dan-Claudiu Vornicelu (n. 11 octombrie 1973, Bacău – d. 14 iunie 2010, Bucureşti), un geniu românesc al viorii, ce a plecat să le cânte îngerilor la numai 36 de ani. Considerat „al doilea Enescu”, artist pe care l-a interpretat de la vârsta de 9 ani, copilul minune a fost readus în memoria melomanilor prin amintirile mamei sale, strânse într-o carte, „Memoria unui înger. Jurnalul unei copilării D-C „Copilul muzicii”, apărută la Editura Muzicală. Scrisă cu dragoste și durere de medicul Elena Vornicelu, povestea începe cu nașterea miraculoasă a copilului înzestrat cu un auz absolut și surprind, cu finețe, transformările pe care muzica și munca leau adus sufletului sensibil al violonistului.



Dan-Claudiu Vornicelu a început să cânte la vioară la doar patru ani, iar la şase ani a debutat ca solist al Orchestrei Simfonice din Bacău. Tot la șase ani a luat și prima distincție la o compeție de prestigiu: Concursul Ciprian Porumbescu. Nu sunt uitați nici profesorii ce l-au modelat, printre care Mihai Constantinescu și Ștefan Gheorghiu, concursurile și concertele pe care le-a susținut . Mama sa nu poate însă să-i ierte pe cei ce l-au invidiat și vorbește de „oamenii de bine” din lumea muzicală, ce a încercat tertipuri să-l împiedice să se afirme.



La numai 17 ani, Dan Claudiu Vornicelu urma cursuri de perfecționare la Berlin, cu Ruggerio Ricci



Cu emoție este povestită și întâlnirea cu Cella Delavrancea, la centenarul marii pianiste, în 1987, care-i mărturisea băiatului ce avea pe atunci numai 14 ani, că nu a mai întâlnit un asemnea talent. Printre mărturii se regăsesc ecouri din presa internă și internațională, diplome, dar și fotografii de arhivă.

Cartea se încheie cu amintirea zilei fatidice de 14 iunie 2010, când un accident a frânt un destin extrordinar. Dan Claudiu Vornicelu a făcut hemoragie cerebrală și apoi a căzut de la fereastra locuinței sale, aflată la etajul opt. „Urmărindu-i palmaresul acestui copil-minune, de la șase ani până la majorat, rămâi uimit pentru forța de muncă și vertiginoasa ascensiune artistica, fără egal, în întreaga galerie a precocilor arcușului românesc”, a scris în postfața volumului prof. univ. Viorel Cosma, Doctor Honoros Causa, despre violonistul care la numai 17 ani cântase alături de toare orchestrele simfonice din țară.

Te-ar putea interesa și: