Social
Povestea descoperirii moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou și drumul lor spre București. Legătura cu un general rus
Moaste Sf Dimitrie. Sursa foto: Facebook/Basilica/Colaj EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al Bucureștiului, au ajuns în Capitala României în vara anului 1774, în timpul războiului ruso-turc. Aducerea lor este legată de intervenția unui negustor și a mitropolitului Țării Românești, care l-au convins pe un general rus să lase sfintele moaște poporului român. Povestea sfântului începe însă cu mult înainte, în satul Basarabov, din sudul Dunării, unde acesta a trăit o viață dedicată rugăciunii și nevoinței, potrivit Basilica.
Generalul rus a acceptat să lase moaștele la București
Între anii 1768 și 1774, Rusia și Imperiul Otoman s-au aflat în război. Luptele s-au desfășurat atât pe teritoriul românesc, cât și la sud de Dunăre.
În timpul campaniei militare, generalul rus Petru Saltîkov a ajuns cu armata sa în satul Basarabov, unde se aflau moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Pentru a le feri de profanare, acesta a poruncit ca ele să fie transportate în Rusia.
Când cortegiul a ajuns la București, mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești și un negustor bogat, Hagi Dimitrie, despre care se spune că era de origine macedo-română, i-au cerut generalului să lase moaștele în țară.
Cei doi au invocat suferințele și pagubele provocate de război și au amintit că sfântul era „valah” de neam. Generalul le-a ascultat rugămintea, iar moaștele au rămas în Capitală.
La 13 iulie 1774, acestea au fost așezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din București, devenind un important reper al vieții religioase din Țara Românească.
Moaste Sf Dimitrie. Sursa foto: Basilica
Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în rugăciune și smerenie
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabov, de pe valea râului Lom, în Bulgaria de astăzi. Încă din copilărie, acesta ar fi iubit rugăciunea, postul și viața retrasă.
O întâmplare din tinerețe este legată de felul în care își asuma greșelile. În timp ce păștea vitele satului, ar fi călcat din greșeală într-un cuib de pasăre și ar fi omorât puii. Mustrat de conștiință, și-ar fi ținut piciorul desculț timp de trei ani, inclusiv în timpul iernii.
Mai târziu, a intrat într-o obște monahală de pe valea râului Lom. Tradiția îl descrie ca pe un călugăr dedicat rugăciunii, care mânca rar, dormea puțin și ducea o viață lipsită de bunuri materiale.
Dorind să se retragă pentru o viață și mai aspră, Dimitrie ar fi primit binecuvântarea egumenului și s-ar fi stabilit într-o peșteră mică și umedă, unde a petrecut mulți ani în rugăciune și nevoință.
Moaștele sfântului ar fi fost descoperite după o perioadă petrecută în apă
Potrivit relatărilor religioase, după moartea sa, trupul Sfântului Dimitrie ar fi rămas multă vreme ascuns între pietre, pe malul râului Lom. O viitură ar fi dus pietrele și moaștele în apă, unde acestea ar fi rămas acoperite de prundiș timp îndelungat.
Tradiția povestește că descoperirea lor a fost legată de o copilă despre care se spunea că era stăpânită de un duh necurat și nu își găsea vindecarea. Într-o noapte, Sfântul Dimitrie i s-ar fi arătat în vis și i-ar fi spus:
„Copilă, de mă vor scoate părinţii tăi din apă, eu te voi tămădui pe tine!”
După ce familia a aflat despre vis, clericii și oamenii din sat s-ar fi dus la locul indicat și ar fi scos moaștele din apă. Acestea au fost apoi așezate în biserica din Basarabov.
Potrivit aceleiași tradiții, vestea despre moaștele sfântului s-a răspândit, iar numeroși credincioși au venit să se roage pentru sănătate și alinare. Copila care îl visase ar fi fost prima persoană vindecată.
Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Bucureștiului
Sfântul Dimitrie cel Nou a fost proclamat ocrotitor al Bucureștiului în 1792, în timpul mitropolitului Filaret al II-lea.
De-a lungul timpului, credincioșii i-au atribuit un rol protector în perioade dificile pentru Capitală. Tradiția bisericească amintește epidemia de ciumă din 1813–1815, epidemia de holeră din 1831 și marele incendiu din 1847. În 2020, în timpul pandemiei de coronavirus, oamenii s-au rugat, de asemenea, sfântului pentru ocrotire.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 28 februarie 1950, generalizarea cultului Sfântului Dimitrie cel Nou. Proclamarea festivă a avut loc în 1955, în timpul patriarhului Justinian Marina.
Începând din 2024, data de 13 iulie este trecută în calendarul Bisericii Ortodoxe Române ca sărbătoare dedicată Aducerii Moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București.
Astăzi, Sfântul Dimitrie cel Nou rămâne una dintre cele mai importante figuri ale tradiției ortodoxe din Capitală, iar moaștele sale atrag anual numeroși pelerini care vin să se roage la Catedrala Patriarhală.
Recomandările noastre
