”M-am gândit mult dacă să vorbesc despre această mizerie, dar am hotărât că trebuie să vorbesc. Este pentru prima și ultima dată când vorbesc despre acest subiect. Voi notifica, prin avocați, publicațiile care vor trata această temă printr-un mod atât de josnic. Mă așteptam la orice, dar ca să faci referire la așa ceva… nu mă gândeam. Nu e corect să intri cu bocancii murdari în sufletul cuiva. Am făcut cel mai bun lucru din viața mea. Dacă aș da timpul înapoi, aș face la fel. Nu am făcut nimic ilegal”, a spus Viorica Dăncilă.

”Povestea a început pe 4 ianuarie 1990. Copilul era abandonat și plângea non-stop. M-am dus la spital să-l văd împreună cu două prietene ale mele. Am vorbit cu femeia care l-a lăsat acolo și mi-a zis că nu are cum să-l ia acasă. Copilul ar fi ajuns la un orfelinat”, a mai spus premierul.

„Am simţit atunci ca nu pot sa las acel sufleţel. Am simţit că nu pot sş-l las. Soţul meu l-a iubit de când l-am adus acasă. Am vorbit cu mama mea şi mi-a spus că poate este bolnav, ca are probleme. Am fost de neclintit”, a mai spus Viorica Dăncilă

 

Te-ar putea interesa și: