S-a făcut procuror că l-a supărat şeful de post din comuna sa natală, Dăbâca, de lângă Cluj. Era cam prea hipiot pentru un milițian de la țară. Așa că a terminat Dreptul cu 9,72. Dar a abandonat magistratura pentru presă.


Apoi a lăsat presa pentru politică. A fost printre puţinii procurori care au anchetat Revoluţia de la Sibiu. După ce și-a terminat treaba, în ’90, a trimis dosarul la București. Când s-a întors la el, în loc de probe, a primit doar niște coperți. Şi-a dat demisia pe loc, cu proteste. S-a apucat, cu perseverenţă ardelenească, de jurnalism de investigaţii. A dat jos oameni grei, cu anchetele sale. Pesediștii l-au momit cu o carieră politică. S-a dus cu ei, dar n-a rezistat prea mult.

Cu discernământ, i-a atacat atât pe preopinenţii politici, cât şi pe cei din propria tabără. Spune că nu suportă minciuna. Acum, nu se mai regăsește în actuala clasă politică. Nici n-ar mai avea cum după ce a intrat cu „şenila” în vieţile şi afacerile politicienilor, indiferent de culoare, precum şi în alte „măruntaie”. E singurul parlamentar fără birou şi maşină de serviciu. Un an şi jumătate, pedepsit pentru deviaţionismul său, n-a fost inclus în nicio comisie. Controversatul Valer Marian, senator independent de Satu Mare, e un fel de Don Quijote. Unul fără Sancho Panza, dar cu multe mori de vânt.

N-a menajat pe nimeni. Nici măcar pe el

A intrat în politică de vreo zece ani şi a reşit să şi-i pună pe toţi în cap, fie adversari, fie prieteni sau colegi de partid. Mai are vreun viitor în politică? Valer Marian se foieşte pe scaun: „Puțin probabil că voi mai candida în condițiile în care partidele mari, PSD și PNL, s-au erodat și pare imposibilă reșaparea și recredibilizarea lor!”. Spune că a tot aşteptat apariţia unui partid, de dreapta sau de stânga, mai radical şi cu membri mai profesionişti: „Tentaţia mea ar fi un partid radical de stânga, ca grecescul Syriza sau spaniolescul Podemos”. Să mai aştepte.

A făcut dezvăluiri halucinante, cu discernământ, despre politicieni, oameni de afaceri, polițiști sau alte persoane, în presă, cu plângeri penale, sau folosinduse de declaraţiile politice şi interpelările din Parlament. Susţine că are dovezi la absolut toate acuzaţiile aduse. Pe ce se bazează, vorba lui Moromete? „Am proprietatea termenilor şi responsabilităţilor pentru criticile aduse reprezentanţilor instituţiilor de forţă ale statului, cât şi politicienilor!”. Fostul procuror spune că toate afirmațiile sale sunt rodul unor documentări apropiate de ancheta penală.

Investigații, boema studenției și problema șefului de post

Ţinte: Băsescu, Dragnea, Ponta, Udrea, Blaga, Rus, Igaş, mai mulţi generali şi procurori… Te ia durerea de cap! Am uitat pe cineva important? Enumerarea îl amuză pe senator. „Am crezut că era de mare și legitim interes public să se cunoască aspectele tenebroase și discutabile din CV-urile anumitor demnitari importanți”. Stilul în care a făcut-o e un melanj între munca unui procuror şi verbul unui ziarist. Atât doar că, în loc de rechizitorii sau articole, a folosit interpelările şi declaraţiile politice.

A terminat Dreptul printre primii, la Cluj, în anii în care la admitere erau zeci de candidaţi pe loc. Şef de promoţie a fost maestrul Gheorghiţă Mateuţ. A fost Valer Marian un tocilar? Îl umflă râsul: „Am avut câțiva de nouă, că m-ai <> și în alte locuri decât în bibliotecă! Cum ar fi braseriile: Continental, Chios, Someșul sau Boema… Am avut și eu boema mea de student”. A dat la Drept că se supărase pe şeful de post din Dăbâca, prin ’78-‘79. Miliţianul nu-l înghiţea, că avea părul lung şi îi strica „feng shui-ul” rural prin organizarea unor discoteci unde, contrar dispoziţiilor de la partid, punea, la magnetofonul său Majak, mai mult muzică occidentală: „Eram fan Beatles, Deep Purple, Led Zeppelin și Pink Floyd, dar și Phoenix sau Sfinx!”.

A vrut în diplomație și a ajuns la Satu Mare

La absolvire a ales să devină procuror la Satu Mare. N-a vrut să se facă judecător, că i s-a părut că e un soi de funcționăreală. I-a plăcut terenul. „Materiile preferate au fost dreptul constituțional și cel internațional public. Și lucrarea de diplomă am scris-o, în ’84, pe tema asta. Numai că se desființase Institutul Diplomatic și în diplomație se ajungea doar după Ștefan Gheorghiu. Unde nu puteam accede, că nu eram membru de partid și nu aveam doi ani în câmpul muncii!”, se enervează Valer Marian pe idiosincraziile sociale ale vremii. A ales Satu Mare,* că era cel mai aproape de satul său, Dăbâca. „Mai erau locuri la Ineu – unde s-a dus Gheorghiță Mateuț – la Sighet și Hunedoara”. Abia atunci începea destinul său să lucreze.

Citiți în EVZ Altfel de mâine, pe print, sau pe premium.evz.ro, dezvăluirile lui Valer Marian despre Revoluția de la Sibiu, motivele pentru care a lăsat magistratura pentru presă și pixul de jurnalist pentru fotoliul de parlamentar. Controversatul senator mai povestește și despre cum a ajuns suspect în dosarul lui Mircea Govor, despre relația cu Ovidiu Ohanesian și cum își vede viitorul politic.