În zilele noastre, dăruim o jertfă spirituală, oferind din timpul nostru pentru a ne ruga sau pentru a ne ajuta aproapele. Lucrurile nu au stat mereu așa, ci a fost nevoie de o jertfă sângeroasă pentru credință și loialitate. Preotul Ioan Istrati ne reamintește despre voievodului martir Constantin Brâncoveanu, prezentând pe scurt viața acestuia.
Voievodul Constantin Brâncoveanu, cunoscut și drept Altîn Bei (prinţul aurului), și-a plătit poziția față de Înalta Poartă cu pungi de galbeni. Din acest motiv nici nu a crezut zvonurile cu privire la decapitarea sa, plan pus la cale de turci. Pe 24 martie 1714, chiar în Săptămâna Mare, el avea să fie dat jos și arestat chiar de verișorul său, Ştefan Cantacuzino, care a fost însoțit de capugiul Mustafa Aga și alți 12 ciohodari înarmaţi.
După ce a fost dat jos chiar de verișorul său, Constantin Brâncoveanu și-a arătat iertarea față de acesta spunându-i: „E mai bine că domnia ţi-a fost dată ţie decât altuia, unui străin. Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răzbunătoare a judecăţii divine”.
În Vinerea Mare, Constantin Brâncoveanu împreună cu familia sa, însoţit de garda turcească, au plecat spre Istanbul unde au ajuns după trei săptămâni de chin. Aici, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu, au fost închiși în faimoasa temniţa Yedikule. Acolo au fost supuși la torturi groaznice, precum: punerea mâinilor şi picioarelor în butuci, arderea pielii cu fierul roşu, crestarea pielii capului şi presărarea rănilor cu sare, bătăi repetate și multe altele.
După ce a obținut toată averea lui Brâncoveanu, sultanul a stabilit executarea acestuia pe 15 august, în ziua în care creștinii ortodocși cinstesc Adormirea Maicii Domnului, dar și ziua de naștere a voievodului.
Sfinții Brâncoveni, amintiți de preotul Ioan Istrati. Sursa foto: Doxologia
Voievodul Constantin Brâncoveanu, prin ochii preotului Ioan Istrati
Preotul Ioan Istrati a reamintit povestea voievodului martir și a descris-o ca fiind fascinantă și devastatoare. Despre Constantin Brâncoveanu spune că a fost „un voievod, un prinț, un ctitor de zeci de Biserici, un erudit, un ziditor de baroc românesc, o minte uriașă, un sfetnic de taină al marilor imperii din Apus, un campion al creștinătății tuturor românilor”.
„Jonglează inteligent între colosul barbar militarizat și cancelariile apusene. Deschide țara Renașterii și barocului. Investește enorm în emancipare culturală. Adună ca o cloșcă oamenii de cultură, filologi, filosofi, istorici, teologi, tipografi din întreaga Europă. Prin asta stârnește mânia oligofreniei imperiale a morții. Sultanul simte că românii nu mai pot fi ținuți în lesa șalvarilor și a capichihailor neroade.
Deja imperiul își trăia agonizant începutul sfârșitului. După Suleyman magnificul, de la eșecul din fața porților Vienei, sultanii au început să se retragă încet din Europa, mult prea evoluată cultural pentru a se mai închina iataganului. Românii fuseseră trecuți prin Marea Roșie a sângelui vărsat de Mircea, Vlad, Iancu, Ștefan și Mihai. Fuseseră cufundați în potirul isihast al sutelor de mănăstiri zidite de voievozi. Începeau să se deștepte (ca acum). Iar Constantin Vodă era trâmbița de dimineață”, scrie preotul Ioan Istrati într-o postare pe pagina personală de Facebook.
Omul care avea totul, rămâne fără nimic în doar câteva minute
Preotul amintește în postarea sa despre momentul în care voievodul rămâne fără nimic, ba mai mult, este obligat să privească cum copiii săi sunt uciși fără milă. Totuși, preotul descrie întreaga scenă ca o pierdere însemnată, dar și ca o mare victorie a credinței.
„Omul care avea totul, într-o clipă nu mai are nimic. Dezbrăcat de slava voievodală, în cămeșă, îngenuncheat în fața sultanului, Vodă își vede copiii tăiați ca niște miei de Fiara drăcească. Universul lui se frânge. Într-o clipită, realizează prăpastia infinită a iubirii lui Dumnezeu care dăruiește prin moarte veșnicia.
Devastat de cea mai cumplită durere a lumii, împărtășit cu Crucea lui Dumnezeu care și-a văzut o istorie fiii iubiți murind, Constantin Brâncoveanu îi îndeamnă la martiriu. Și din niște oameni zdrobiți și uciși pentru credința lor, Vodă îi naște din nou în veșnicie pe fiii lui, îi face sfinți, umple Cerul de ei, sfâșie semiluna păgână și îi proorocește pieirea și moare îmbrățișat de Dumnezeu, intrând triumfal prin porțile de aur ale Liturghiei celei fără de moarte. Cum e să îți ții în brațe, ca pe niște mărgăritare ale raiului, capetele copiilor tăi?
De la totul la nimic. Și de la nimic, totul. Roagă-te Vodă scump și pentru copiii noștri care se pierd în păgânătatea cea nouă”, mai scrie preotul în postarea sa.