Într-o lume ideală, pseudo-vedeta ar fi trecut prin mulțime anonimă și fără complicații. Dar cum nimeni nu garantează lumi ideale și corecte, anonimatul s-a transformat în hipermediatizare pentru o femeie care, alături de partenerul ei, a devenit un instrument într-un context favorabil. Creat de toți telespectatorii care se uită, desigur, din curiozitate sau cu dispreț.

Personajul cu pricina și anexa vor dispărea a doua zi după ce audiențele se vor prăbuși. Atât de simplă este ecuația asta. Nu este nici prima „vedetă”, nici ultima care a respectat principiul creaționismului, nu evoluționismului. Adică, peste noapte, din nimic, niște anonimi netalentați au fost suficient de dispuși ca să intre într-un„freak show”.

Rețeta n-a apărut la noi și după principiile ei s-au hrănit mulți consumatori de TV de peste Ocean și din Europa de Vest, în vremurile când în România se reglau antenele de bulgari. Apoi, vulgaritatea a fost importată și de televiziunile de la noi. Și nu avea cum să nu prindă. Pe de o parte, mulți roiau ca fluturii în jurul becurilor, pe de altă parte, se simțeau insultați de nivelul și calitatea emisiunilor. Neînțelegând că orice apariție TV poate fi anulată printr-o simplă mișcare a telecomenzii.

Am fost consumator de televizor și nu se putea altfel, mai ales în anii ‘90, când „Sandy Belle”, „Dallas”, „Twin Peaks”, meciurile de fotbal sau talk-show-urile înregistrau audiențe inaccesibile astăzi oricărei televiziuni. Am constatat din ce în ce mai absent și de la distanță debusolarea programelor tv, dar niciodată nu am înțeles vehemența împotriva unei televiziuni sau a oricărui personaj de la TV. Am ales căile cele mai scurte: ori butonul roșu al telecomenzii, ori P+, ori P-.

Criticii prin vocație ai televiziunilor și ai mass-media în general ar trebui să se gândească și la următoarea perspectivă. Primesc gratuit un produs, pe care îl pot ignora refuzându-l. Breasla lucrătorilor din mass-media este atipică. Poate singura care își pune pe tavă munca fără să ceară ceva în schimb. Atunci când unele site-uri au încercat să ofere calitate peste media pieței, contra unei sume modice, proiectele s-au dovedit a fi un eșec.

Mulți au căinat starea presei scrise, dar foarte puțini oameni s-au mai intersectat cu un chioșc de ziare în ultimii ani.

O instituție media privată nu este datoare moral nimănui și are dreptul să-și clădească așa cum crede de cuviință un program. Problema este la receptor, nu la emițător. Educația are la bază familia și școala, nu televizorul. Copiii surprinși în poza cu „Vulpea” de succes de pe micile ecrane au scăpat de filtrul care ar fi trebuit să stea între ei și televizor.

Și foarte probabil o vor face în continuare. Și după ce Vulpița va fi trasă pe linie moartă, alți pacienți vor sări gardul televiziunii încercând să plonjeze spre celebritate. Pentru că pădurea este plină de lighioane care abia așteaptă expunere.