Sorin Ovidiu Vîntu a fost personajul care, prin interese şi intermediari, a unit întreaga scenă politică şi a fost factor de continuitate între Iliescu şi Constantinescu.

Redeschiderea dosarelor Vîntu produce mari emoţii în întreg spectrul politic românesc. Şi asta fiindcă toate regimurile care s-au perindat la putere au relaţionat nepermis cu "tatăl" Fondului Naţional de Investiţii. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, Justiţia trebuie să clarifice cât de corecte au fost aceste relaţii, câţi bani a dat şi câtă influenţă a obţinut, în schimb, Sorin Ovidiu Vîntu de la politicienii de diverse culori.

Puntea dintre Iliescu şi Constantinescu

Debutul preşedinţiei lui Emil Constantinescu coincide şi cu ascensiunea fulminantă a firmei Gelsor SA (înfiinţată în 1995) pe o piaţă a valorilor mobiliare precar reglementată. În spatele firmei Gelsor se afla, complet necunoscut opiniei publice, Sorin Ovidiu Vîntu. Presa vremii scria că Vîntu a reuşit să atragă de partea lui câţiva finanţişti gen Nicolae Popa, Ioana Maria Vlas, Adrian Mititean, un apropiat a lui Emil Constantinescu, Lucia Pavel, o rudă de-a lui Ion Iliescu sau Dinu Băcăuan, vărul lui Constantin Dudu Ionescu. Toţi liderii romilor deja lucrau pentru Vîntu: cumpărau cupoane de privatizare şi acţiuni pe care apoi le vindeau pe nimic filialelor Gelsor din ţară. Vîntu a început să facă primele plasamente. De unde avea banii de start, deloc puţini?

Dudu Ionescu i-a scăpat pe Vlas şi Popa

În 1995 - în plin regim Iliescu – s-a înfiinţat firma Mobiliar Invest, cu acţionari principali Mititean, Pavel şi Băcăuan, consideraţi de presă, în ordine, omul de încredere a lui Constantinescu, ruda lui Iliescu şi vărul lui Dudu Ionescu. Combinaţie mai mult decât ciudată, o pistă care merită verificată de Parchet, fiindcă cele două firme Gelsor şi Mobiliar Invest au pus bazele unei noi afaceri, SOV Invest, prin care s-a derulat operaţiunea FNI.

Neîndoielnic, Vîntu a avut nevoie de relaţia cu oamenii lui Constantinescu ca să obţină garanţia CEC pentru depunerile investitorilor FNI. În 1997, Adrian Mititean, apropiatul lui Emil Constantinescu, povestea aproape cu veneraţie, într-un interviu publicat în EVZ, despre geniul Vîntu, un investitor "pionier" pe piaţa valorilor mobiliare. Odată cu intrarea CEC în afacerea FNI, firma Mobiliar Invest s-a retras din SOV Invest. O parte dintre acţiuni au fost preluate de Gelsor şi o altă parte de off-shore-ul cipriot Comac Ltd, controlat de tandemul Vîntu-Luca. Dacă există legături între participarea firmei Mobiliar Invest la "tunul" FNI şi faptul că, în mandatul lui Dudu Ionescu, pe ultima sută de metri a regimului Constantinescu, Vlas şi Popa au reuşit să fugă din ţară, ar trebui să aflăm de la procurori.

Vîntu, agent de influenţă NATO

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a declarat că, în 1999, când NATO a avut nevoie de dreptul de survol pentru a bombarda Iugoslavia, "s-a apelat" inclusiv la Vîntu, pentru a convinge parlamentarii pe care îi cunoştea să voteze în acest sens. Asta înseamnă că SOV avea atunci suficienţi parlamentari care aveau obligaţii faţă de el şi cu care putea înclina balanţa unui vot important în Parlament. Pe blogul său, Sorina Matei a publicat, în martie, declaraţia unui oficial NATO despre presiunile care s-au făcut asupra lui Javier Solana, ca, în iulie 1999, când se afla în vizită la Bucureşti, să se întâlnească cu Vîntu. Cine a făcut presiunile, care era miza lui Vîntu, ce l-a convins pe Solana să accepte un tete-a-tete intempestiv cu un om care nu însemna nimic în ierarhia oficială a statului? Emil Constantinescu, Radu Vasile, Cătălin Harnagea sau Costin Georgescu ar trebui să ştie.

Sponsor de campanie pentru Ion Iliescu

"M-am întâlnit cu Sorin Ovidiu Vîntu, când eram preşedintele României, dar numai în treacăt", declara, la Ploieşti, Ion Iliescu, pe 23 septembrie 2010, răspunzând unei întrebări puse de un jurnalist. "Era pe vremea când mă întâlneam frecvent cu patronatele, care erau împărţite în câteva organizaţii care se contestau reciproc", nuanţa fostul şef al statului.

Tot în treacăt, probabil, Vîntu l-a sponsorizat pe Ion Iliescu cu 300 de milioane de lei vechi pentru campania electorală din 2000. Banii au fost viraţi Fundaţiei Române pentru Republică şi Democraţie, unde preşedinte era chiar Ion Iliescu.

Serviciul secret al lui SOV, construit de generalu Iliescu

Mult mai legaţi de Vîntu par a fi fost oamenii de încredere ai lui Ion Iliescu din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, generalii Dumitru Iliescu, fost şef al SPP, şi Cătălin Voicu, actualul senator PSD. Primul este cel care a organizat "serviciul secret al lui SOV“, alături de ex-colonelul SPP Ion Florian. Apropiat al lui Ion Iliescu, generalul Dumitru Iliescu i-a convins, în 2000, pe cei mai buni oameni ai Brigăzii Antiteroriste a SRI să părăsească Serviciul. Le-a oferit salarii duble la "Agenţia Internaţională de Protecţie şi Pază SRL“, firma pe care o conducea din umbră.

Echipa lui Dumitru Iliescu a asigurat paza vilei lui Vîntu din Otopeni (din 2001 acesta i-a angajat pe oamenii lui Iliescu la firma sa de pază) şi a asigurat protecţia candidatului prezidenţial Ion Iliescu în timpul campaniei electorale din 2000. Bodyguarzii de la SRI au spus în anchete ce misiuni au avut în ţară în timpul campaniei electorale a lui Ion Iliescu, dar şi ce persoane veneau frecvent în vizită la Vîntu. Potrivit acestor declaraţii, veritabili "oameni de casă" ai lui Vîntu erau Dumitru Iliescu, Nicolae Popa, Varujan Vosganian, Nicolae Văcăroiu şi Radu Timofte.

PDSR INAUGUREAZĂ

"PUŞCULIŢA

Gaură la Bancorex şi Banca Agricolă

Cât de strânse erau în anii ’90 legăturile lui Vîntu cu PDSR ne-a spus Sever Mureşan, celebrul bancher de la Dacia Felix, încă judecat pentru devalizarea acestei bănci. Mureşan a declarat, pe 19 septembrie 1996, că PDSR a trimis la el “un intermediar, pe unul Vîntu de la Gelsor", căruia să-i dea cinci milioane de dolari pentru campania electorală".

Puşculiţa SOV-Gelsor a fost inaugurată de câţiva dintre bunii prieteni ai lui Vîntu din PDSR, reclama presa vremii. Numai FPP II Moldova a emis, în 1996, bilete la ordin în favoarea Gelsor, în valoare de 3,3 milioane dolari. Pagubele totale cauzate defunctei Bancorex de către FPP II Moldova şi SOV Invest-ul lui Vîntu sau ridicat, în final, la 30 de milioane de dolari. Vlad Soare, chiar înainte de a pleca de la Bancorex, a aprobat pentru Vîntu o emisiune de obligaţiuni de 50 de miliarde de lei vechi. O sumă identică tot pentru obligaţiuni SOV Invest a fost aprobată şi de Banca Agricolă, împotriva avizului de supraveghere bancar. AVAB a facut plângere penală la Parchet, dezvăluind ilegalităţile. Pentru a-l salva pe Vlad Soare, a doua zi, Vîntu a virat 80 de miliarde în contul AVAB. CLIENT

700.000 de dolari pentru Văcăroiu

Fost premier, fost preşedinte al Senatului, actual preşedinte al Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu nu a vrut niciodată să lă murească relaţia pe care a avut-o cu Sorin Ovidiu Vîntu. El a înfiinţat, în 1999, Banca pentru Investiţii şi Dezvoltare (BID, lichidată ulterior), cu bani de la SOV.

De asemenea, Văcăroiu a avut şi calitatea de acţionar al băncii. După alegerile din noiembrie 2000, Văcăroiu a fost, timp de două luni, şi al doilea om în stat, şi preşedintele BID. Văcăroiu a renunţat cu greu la şefia BID, în ianuarie 2001, şi numai în urma insistenţelor presei, care a denunţat incompatibilitatea dintre cele două funcţii.

Fostul premier spunea că a lucrat "gratis"

Şirul declaraţiilor contradictorii făcute de Văcăroiu a început în noiembrie 2001, când a fost publicat contractul de înfiinţare a BID, pentru care mai-marele pesedist primea, în 1999, 700.000 de dolari. Văcăroiu a susţinut că, deşi a semnat contractul, nu a luat banii de la Vîntu din motive de moralitate, căci se declanşase deja scandalul FNI.

O necunoscută a rămas şi relaţia dintre Văcăroiu şi BID. Deşi iniţial a spus că, în urma demisiei, nu mai are nici o legătură cu banca, Nicolae Văcăroiu a rămas acţionar până în februarie 2001, când şi-a cesionat acţiunile. Mai mult, el a fost acuzat că ar fi fost consultant la vânzarea BID, în ianuarie 2002. Fostul colaborator al lui Vîntu a recunoscut doar că a avut un salariu de 10.000 de dolari cât timp a condus BID. "România Liberă" a publicat, pe 7 octombrie 2002, un articol intitulat "Enigma contului bancar al clientului 421", în care susţinea că Văcăroiu a primit mii de dolari de la BID după ce a demisionat din funcţia de preşe dinte. Potrivit unui extras de cont din ianuarie 2001, Văcăroiu primise de la BID un salariu de 265 de milioane de lei vechi, adică aproximativ 10.600 de dolari. Alte extrase arătau că şi după ce nu a mai fost preşedintele BID, ex-preşedintele Senatului a continuat să primească regulat cam 3.000 euro lunar din partea noului preşedinte BID.

Pentru aceste afirmaţii, Petre Mihai Băcanu a fost dat în judecată de Nicolae Văcăroiu. Băcanu a fost condamnat în România, dar a câştigat la CEDO, statul român fiind obligat să-i plătească daune morale lui Petre Mihai Băcanu şi editorului "României libere" în valoare de 8.150 euro. RISC

Adrian Năstase, finanţat şi şantajat de SOV

Relaţia Adrian Năstase- Sorin Ovidiu Vîntu a fost sintetizată într-un raport Armagedon, rămas necercetat de autorităţi: "Începând cu anul 1996, SOV l-a finanţat pe Adrian Năstase cu sume cuprinse între 3.000 şi 5.000 de dolari lunar. (…) Actualul scandal este o etapă în cadrul războiului din PSD între Ion Iliescu şi Adrian Năstase, în care acesta din urmă, având şi o echipă de sprijin mult mai competitivă, a reuşit să puncteze decisiv, îndreptând atenţia opiniei publice aproape exclusiv asupra oamenilor poli tici din anturajul preşedintelui României. În realitate, relaţii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vîntu au avut alături de Adrian Nastase şi persoane din anturajul acestuia, printre ei figurând: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Muşetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Teşu.

Ameninţările lui SOV

Îngrijorat de scandalul tot mai mare din jurul numelui său, dar şi de răcirea bruscă a relaţiilor cu Năstase, SOV a făcut presiuni asupra acestuia în cursul lunilor noiembrie şi decembrie 2001, pentru a-l determina să-şi respecte promisiunile de protecţie făcute încă din anul 2000. La sfârşitul lunii decembrie 2001, considerând iremediabil compromisă relaţia cu Năstase şi iritat de informaţiile pe care le avea că Mihai Iacob, adversarul său, este susţinut de primul ministru, Vîntu a hotărât să-l atace pe Năstase, anunţând dezvăluiri extraordinare pentru începutul anului 2002, dezvăluiri menite să ducă la căderea Guvernului. În ultimele zile din 2001 şi în primele zile din 2002 s-au purtat negocieri intense între reprezentanţi ai lui Năstase şi SOV. În substanţă, Năstase i-a promis lui Vîntu că va fi protejat în continuare şi că, în plus, studiază câteva planuri de a-l scoate de sub presiunea opiniei publice, cerând în schimb asigurări ferme ca numele sau şi ale persoanelor din anturajul său nu vor fi făcute publice".

GENEROS

1,3 miliarde de lei pentru UFD-ul lui Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu

Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe în guvernul Tăriceanu, a pierdut postul de comisar european, printre altele, şi din cauza unor legături considerate nepermise la Bruxelles cu magnatul Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este un secret faptul că Uniunea Forţelor de Dreapta (UFD), partidul pus pe picioare de Varujan Vosaganian şi Adrian Iorgulescu, a fost sponsorizat la alegerile din 2000 cu 1,3 miliarde lei vechi de Sorin Ovidiu Vîntu.

Curtea de Conturi a cercetat operaţiunea

Deoarece s-a depăşit suma maximă admisă în legea privind sponsorizarea partidelor politice, Curtea de Conturi a cercetat operaţiunea. Aşa au apărut în presă documentele potrivit cărora Sorin Ovidiu Vîntu, Nicolae Popa şi alte 12 persoane din anturajul lui SOV au virat banii în conturile UFD în 2000, cu numai câteva luni înainte de prăbuşirea FNI.

După eşecul de la alegerile din 2000, când n-a reuşit să intre în Parlament, UFD a fuzionat prin absorbţie cu Partidul Naţional Liberal. Baza de date ataşată la expertiza judiciar contabilă efectuată în dosarul FNI a demonstrat faptul că senatorul PNL Varujan şi soţia sa au fost şi investitori la FNI. "Într-adevăr, am avut un certificat de 50 de milioane la FNI", a declarat Vosganian pentru un post de televiziune - "însă n-am luat niciodată banii. Mai mult decât atât, este dovada de la Secţia 6 de Poliţie că sunt parte la procesul împotriva Ioanei Maria Vlas şi FNI“, a mai menţionat Vosganian, în apărarea sa.

De ce-l vizita atât de des la Corbeanca şi în strada Paris pe Vîntu, n-a mai spus Vosganian. Probabil pentru a pune la cale strategia de campanie pentru Primăria Capitalei în 2000, în care Vosganian a fost sponsorizat tot de Vîntu.

Citiţi şi:

• 300.000 de păgubiți FNI așteaptă ca Vîntu să plătească. Parchetul General a reluat cercetările
• SOV: Mega-anchetă În România. Încă un FNI în Republica Moldova
• EDITORIALUL EVZ: Dosarul Vîntu, un cutremur urmat de tsunami
• Caracatiţa lui SOV şi moartea singurului procuror incomod