Politica faptului divers. Dacă nu era flagrantul din Ciolpani, directorii din Primărie mai erau reținuți?

Politica faptului divers. Dacă nu era flagrantul din Ciolpani, directorii din Primărie mai erau reținuți?

Arestarea lui Sorin Oprescu este de departe evenimentul judiciar cu cel mai mare efect politic din ultimii ani. Are consecințe mai puternice chiar decât arestarea lui Viorel Hrebenciuc, din timpul campaniei electorale pentru prezidențiale, sau decât încarcerarea Elenei Udrea.

Încătușarea edilului Capitalei obligă toate partidele politice la o abordare serioasă privind candidații la Primăria Generală și scoate această competiție din categoria „Hai să-l aruncăm în luptă pe Gigel, oricum nu câștigă, că e Oprescu pe primul loc, dar își face și el un nume!”.

Dar dacă e dezbrăcat de hai na politică, evenimentul în sine revine sub cupola faptului divers, știrea despre partea sordidă a lumii. Privită cu un ochi care a mai văzut câteva anchete, arestarea ridică întrebarea „Peste câte zile ar fi avut loc perchezițiile și reținerile în dosar, dacă Oprescu ar fi refuzat întâlnirea cu șeful de la Cimitire?”

Pentru că e clar că reținerile urmau să se facă, independent de gesturile consumate în intimitatea falsă a canapelei din sufrageria din Ciolpani.

Cei ridicați în cursul zilei de duminică nu au avut legătură cu flagrantul, 90% din faptele descrise în referatul prin care se cere arestarea primarului general nu au legătură cu flagrantul, e evident că „Afacerea Palatelor Brâncovenești” sta să izbucnească din clipă-n clipă, iar Oprescu, prin nesăbuința de a chema acasă posibili denunțători, nu a făcut decât să grăbească - și să-și înrăutățească – soarta. Dar mai e un element, tot de fapt divers. Pentru prima oară de când DNA a început campania de arestări, zvonurile din piață s-au dovedit a fi reale: chiar se lucra la arestarea edilului.

Ne puteți urmări și pe Google News