Dinu Patriciu: “Liiceanu s-a pus în slujba golăniei”. VEZI cine sunt “Mozart” și “Salieri”

După ce a promis miercuri, într-o scurtă declarație pentru EVZ, că va răspunde opiniilor acide exprimate la adresa sa de Andrei Pleșu în ziarul „Adevărul”, Dinu Patriciu recidivează cu un nou rechizitoriu moral pe numele lui Gabriel Liiceanu, pe care îl acuză că “s-a pus în slujba golăniei”.

Dinu Patriciu realimentează polemica iscată în jurul vizitei polonezului Adam Michnik la București și a felului în care intelectualii au reacționat în fața dictaturii, înainte și după căderea ei, răspunzându-i lui Andrei Pleșu, care își exprimase în „Adevărul” de miercuri dezacordul în raport cu reacția „pripită” și „radicală” adoptată de omul de afaceri într-un editorial de săptămâna trecută.

„Un intelectual care se consideră de elită, sub pretextul unei întrebări, a încercat să se arate pe sine. […] Deşi se sculase ca şi coada vacii, verticală uneori, filosofeanul s-a scurs moale şi s-a împrăştiat pe scaunul lui. [...] E o ruşine să fii deştept şi totuşi oportunist. Acum 2.000 de ani l-ar fi lăudat pe băiatul cu focul sau pe cel care şi-a făcut calul senator. Astăzi laudă scroafa cu aptitudini de a se căţăra în copac”, scria Dinu Patriciu pe 18 februarie, rememorând contextul unei întrebări adresate de Gabriel Liiceanu lui Adam Michnik, la un eveniment cultural organizat sub cupola Ateneului Român.

“Mă întristează reacţia pe cât de pripită, pe atât de radicală a dlui Dinu Patriciu care […] are timp să se răfuiască drastic cu „filosofeanu” (foarte fină glumiţă!). Nu cred că dl Patriciu e interesat în vreun fel de performanţa intelectuală a lui Liiceanu. Nu cred că i-a citit cărţile, nu cred că s-a ocupat de traducerile lui din Platon, Heidegger şi Schelling, nu cred că dispreţuieşte Editura Humanitas. Pentru dl Patriciu, Gabriel Liiceanu e strict un „intelectual al lui Băsescu” („scroafa urcată în copac", cum iarăşi glumeşte sarcastic editorialistul, după ce vorbise şi de „coada sculată" a vacii)” replica acid Andrei Pleșu, în ultimul său comentariu din ziarul “Adevărul”.

Legenda înfiorătoare, apărută după moartea unei mari artiste a României. Cum a fost găsită în coșciug

Vreme extrem de rece în toată România. Temperaturi negative record în aceste regiuni

Și completa: “De când sunt liberalii atât de „anti-elitişti”? Cât despre „Apelul către lichele”, citeşte-l totuşi! Vei vedea că felul cum l-ai rezumat e greşit. Iar la urma urmelor ţi-o spun deschis: am văzut în jurul tău oameni faţă de care, în toate privinţele, Liiceanu e un înger. Te felicit pentru resursele de „înţelegere” şi chiar afecţiune pe care le-ai mobilizat pentru a-i tolera. Mai fă un efort!”.

"Crede prietenul tău că va avea justificarea lui Heidegger pentru proslăvirea Führer-ului?"

Contactat miercuri de EVZ să comenteze poziția lui Andrei Pleșu, Dinu Patriciu a declarat că va răspunde în paginile ziarului pe care îl patronează, limitându-se să indice faptul că polemica stârnită îl bucură. Replica omului de afaceri vine astăzi cu noi acuze la adresa lui Gabriel Liiceanu, vinovat că “s-a pus în slujba golăniei”.

„Dragă Andrei, […] niciodată nu am vorbit despre competenţele prietenului tău. O fac şi o vor face cu siguranţă alţii. Adam Michnik l-a aşezat exact la locul lui în insectar. Nu trădător, nu procuror, ci menşevic, aproape bolşevic. A păcătuit printr-o nefilosofică generalizare. Eu aşa am citit acum aproape 20 de ani „Apel către lichele", text destinat mai degrabă a se constitui într-un soclu pentru autor, decât să facă ceva bun pentru ceilalţi. Apoi, în viaţa publică, cu un ciudat şi paradoxal orgoliu nevertebrat, omul s-a pus în slujba golăniei”, scrie Patriciu.

„Poate crede prietenul tău că va putea avea justificarea post factum a lui Heidegger pentru apartenenţa la nazism şi proslăvirea Führer-ului. „Totul ar fi putut fi mult mai rău dacă unii oameni înţelepţi nu ar fi fost implicaţi". Nu cred în ruptul capului într-un astfel de argument. Albert Speer, arhitectul lui Hitler, spune simplu: „am greşit!" E mult mai demn”, continuă rechizitoriul omul de afaceri. Și încheie cu o ironie cu bătaie lungă: “Mi-ai spus odată că nu îţi poţi schimba prietenii la bătrâneţe. E omenesc, e de înţeles. Aşa îmi explic şi recitalul duminical de la televizor interpretat de Mozart alături de Salieri. Frumos gest!”. Contextul întregii dezbateri, AICI