Poezia patriotică și filmul istoric sunt rezultatul fanteziei creatoare a autorilor. Chiar dacă subiectul este real, modul de distribuire a personajelor poeziei sau filmului, faptele puse pe seama lor nu concordă mereu cu realitatea.

 

Nu este azi, român din categoria peste 40 de ani să nu își fi auzit învățătoarea cum lăuda curajul mamei lui Ștefan cel Mare care nu și-a lăsat fiul rănit să vină în Cetatea Neamțului, după înfrângerea din 1476 de la Războieni. Evident, se studia poezia lui Dimitrie Bolintineaunu cu acest subiect.

Problema este că Maria Oltea, mama lui Ștefan cel Mare era moartă de 11 ani, în momentul bătăliei de la Valea Albă-Războieni din 26 iulie 1476.

Concret, Maria Oltea a fost una din iubitele domnitorului Bogdan al II-lea, la rândul lui fiu  (nu se știe dacă legitim sau nu) al lui Alexandru cel Bun. Se născuse în 1405 și s-a afirmat că ar fi fost la origine munteancă. Istoricii Ștefan Gorovei și Nicolae Iorga nu o creditează cu statutul de Doamna Țării.

A fugit din Moldova la 1451, când Bogdan II a fost asasinat. Fiul lor, Ștefan se născuse în Borzești pe la 1438 sau 1439,

Maria Oltea s-a călugărit în 1451 și a murit la 4 noiembrie 1465, dormindu-și somnul de veci la Mânăstirea Probota din Suceava.

Stroe Buzescu și sabia cu lama otrăvită

Ajungem la o luptă legendară dintre un războinic român și altul tătar. Același Dimitrie Bolintineanu afirmă că tătarul s-a luptat cu Preda Buzescu (secolul XVI-1608), mare postelnic, fiind biruit de către eroul român.

Și aici vorbim de o confuzie. Lupta s-a dat la 23-24 septembrie 1602, la Teișani, între trupele domnitorului Radu Șerban și oastea tătară a lui Gazi Ghirai, han tătar.

Marele stolnic Stroe Buzescu a acceptat provocarea de a lupta contra ginerelui hanului care a fost ucis și decapitat. Totuși, tătarul avea sabia cu lama otrăvită și în timpul luptei, o așchie i-a rănit obrazul lui Stroe.

Chiar dacă românii au câștigat bătălia, așa cum aflăm de pe piatra de mornânt a lui Stroe de la Schitul Lunca-Stănești, Vâlcea, el a murit la 2 octombrie 1602 din cauza rănii.

Poezia patriotică. Eroismul lui Stroe Buzescu

Domnitorul recunoștea și el prin Hrisovul din 27 iulie 1604 eroismul lui Stroe Buzescu.

Filmul lui Sergiu Nicolaescu, Mihai Viteazul din 1971, prezintă moartea unuia din frații Buzești la Șelimbăr, ceea ce este fals, toți frații Buzești slujind sub domnitorul Radu Șerban, succesor al lui Mihai Viteazul.

Și pentru că tot am ajuns la acest film, nu este singurul neadevăr. Filmul prezintă actul de vasalitate din 20 mai 1595 drept o păcăleală din partea lui Sigismund Bathory, deși, în ciuda faptului că boierii nu au respectat ordinele lui Mihai, el a produs efecte benefice pentru Mihai.

După bătălia de la Călugăreni, Mihai s-a refugiat în Ardeal, în vara lui 1595, turcii au jefuit Țara Românească iar Mihai s-a întors din Ardeal cu oastea refăcută, învingându-i în toamnă la Giurgiu. Mihai a primit ajutor de la Sigismund, căruia i-a lăsat ca garanție pe soția Stanca și fiul Nicolae.

Și pentru că am ajuns și la Nicolae Pătrașcu, el se născuse la 29 iunie/9 iulie 1584 și a murit la Viena, la 43 de ani (ca și tatăl lui), la 28 august/7 septembrie 1627.

Filmul sus amintit, ca să ilustreze drama domnitorului arată că Nicolae ae fi murit în bătălia de la Mirăslău, din 18 septembrie 1600, pierdută de tatăl lui.

Nicolae nu a fost acel copil ascuns de mama lui ca fiind nevolnic ci un tânăr erudit și curajos, pe care Mihai, înainte de campania transilvană îl lasă ca domn, tutelat de mama sa, Doamna Stanca, în Țara Românească.

În 1602-1603, călătorește cu mama sa și cu sora lui la Viena, pentru a încerca să recâștige pentru el sprijinul imperial. Doamna Stanca moare în 1603, iar pentru Nicolae urmează 24 de ani de viață dramatică.

Intră în slujba împăratului în 1603 la Praga, lucrează acolo până la 1608. Emite pretenții la tronul lui Radu Șerban și vrea să ajungă în Țara Românească. Voievodul transilvan Gabriel Bethlen în arestează și îl trimite la curtea lui Radu Șerban (Bethlen era aliat cu Rudolf, iar Rudolf nu dorea să-l ajute pe fiul celui a cărui execuție o ordonase în 1601) care la 2/12 ianuarie 1609 îi taie nasul, semn care să îl oprească pe Nicolae să mai emită pretenții la domnie.

Se căsătorise cu Anca, femeia fidelă care l-a urmat în exil, alături de Radu Șerban care acum se împăcase cu Nicolae și care pierduse tronul în 1610, revenind scurt timp la 1611. Radu Șerban a trăit la Viena până în 1620, când a murit de gută.

Nicolae a mai avut unele sarcini civile și militare, într-o serie de unități militare de graniță ale Austriei, murind în 1627. Soția a sa a reușit să îl înmormânteze ortodox la Gyor, în Ungaria de azi la biserica sârbească.

În februarie 1641, rudele sale au reușit să aducă osemintele la Mânăstirea Comana, Giurgiu.