A dat foarte prost manevra cu „responsabilitatea lui Florin Cîțu”. În primul rând, dacă ar fi avut niște consilieri cu capul pe umeri, regizorii acestei piese ar fi înțeles că nu poate să te apuce responsabilitatea cu 15 minute înainte de votul prin care devii prim-ministru. Acest sentiment nu este precum dragostea la prima vedere. Nu te pocnește responsabilitatea din senin…

Eventual te apucă frica. Combinată cu o cufureală care te împiedică să te duci la Parlament. Era mult mai ușor de înțeles omenește și fiziologic ca Florin Cîțu să spună: Oameni buni, mi-e frică! Nu pot! Las pe altul…

Explicații savante pentru manevre politice dâmbovițene nu au cum să țină nici pe termen scurt. Să recunoști că te-ai dat deoparte pentru a lăsa locul șefului de partid te califică pentru eternitate ca fiind doar o slugă la casă mare, de boieri. În nici un caz ca fiind un om politic capabil să gestioneze măcar o gogoșerie. Mai ales că ne aflăm într-o perioadă în care oamenii așteaptă de la cei care-i conduc, că nu putem vorbi de guvernare, clarviziune și hotărâre.

PNL joacă totul pe o carte. Cartea Ludovic Orban. În mod cert el este cel care va fi desemnat să formeze noul guvern. Și cel mai probabil va fi votat. Numai că de această dată trebuie să vină cu ceva mai mult decât un program de guvernare de formă. Va trebui să ne prezinte un program economic menit să scoată țara din criza economică care se anunță. Turism, agricultură, industrie, servicii, cu bugetari și angajați în zona privată, toate au nevoie de ajutor.

Dacă nu va înțelege acest lucru, soarta liberalismului în România va trece prin cea mai grea încercare de la venirea comuniștilor la putere încoace.

Fiind un om de dreapta încă mai sper că lucrurile se vor așeza în matca firească, că asistăm doar la o bâlbăială și nu la o criză profundă.