Un senzațional editorial publicat de Daniel Greenfield în Front Page Magazine.

 

 

Barack Obama are două fețe. După victoria lui Trump și înfrângerea lui Hillary, în public Obama s-a arătat gentil și diplomatic. Adresările sale către Trump, directe sau indirecte, au fost învelite în laude. El s-a făcut ecoul ambelor tabere când a spus: „Cu toții ne dorim ca el să reușească”.

Este o minciună. Sau mai degrabă o deghizare.

Obama și oamenii lui, potrivit unor surse din interior, au decis să arboreze o mască. Însă disprețul față de Trump răzbate din spatele măștii. Dar masca ascunde următoarea mare mișcare a lui Obama.

Președintele Obama este terminat. O știe. Mai sunt unele lucruri pe care le poate face înainte de a părăsi biroul, însă toate pot fi anulate de succesorul său. Următoarea fază a campaniei sale nu va fi purtată de la Casa Albă. Va fi purtată împotriva Casei Albe.

Celălalt Obama este vizibil în apelurile către suporterii săi. „Una dintre provocările pe care le-am descoperit, fiind președinte, este că mi-ar plăcea să fiu organizator șef”, a spus el într-un astfel de apel.

Obama nu mai poate să fie comandant șef. În schimb, plănuiește să fie organizator șef.

Infrastructura organizatorică a fost creată cu mult timp înainte să fi apărut perspectiva unei înfrângeri a lui Hillary. Organizing for Action (organizație înființată în 2013, pentru a mobiliza suporterii în aplicarea politicilor lui Obama – n.r.) a creat nucleul propriei structuri organizatorice. Dacă Hillary ar fi câștigat, ar fi fost un grup de presiune. Acum, când a câștigat Trump, OFA a devenit structura pentru o contrarevoluție personală.

Într-o adresare de după alegerile din 8 noiembrie, către trupele sale din OFA, Obama le-a spus: „Vă dau cam o săptămână și jumătate să vă refaceți”. Apoi, va veni momentul „să mergem mai departe nu doar să apărăm ceea ce am realizat, dar să și vedem asta ca o oportunitate”. Ce oportunitate ar putea fi în victoria lui Trump?

Obama este acum singura personalitate majoră din tabăra Democrată care încă mai contează. După înfrângerea lui Hillary, el a muncit din greu pentru a pune acest eșec pe seama erorilor ei și nu a politicilor și deciziilor lui. Și asta nu doar pentru a-și menaja ego-ul. Dacă va dicta viitorul partidului său, atunci nu-și poate permite să fie acuzat de acest ultim dezastru. Iar Obama încă mai este hotărât să dicteze viitorul partidului și al țării.

Pentru politica covențională, Obama este terminat. Nu există cale de întoarcere la Casa Albă. Iar soarta lui Hillary nu creează prea mult entuziasm pentru candidatura unei necarismatice soții a unui ex-președinte carismatic.

Dar Obama nu este un politician convențional. El este un organizator și un activist în avangarda mișcării radicale care încearcă să controleze instituțiile tradiționale, însă nu se simte limitat de ele. Spre deosebire de Bill Clinton, planurile sale nu încep și nu se sfârșesc cu Casa Albă. Ca organizator, Obama are capacitatea de a pune bazele unei puteri în afara instituțiilor tradiționale. Și exact asta face.

Demoralizarea din tabăra Democraților este percepută de Obama ca o oportunitate. Haosul social este o ocazie pentru Stânga să mineze și să arunce peste bord instituțiile tradiționale. Frica, mânia și disperarea radicalizează. Stânga a operat întotdeauna aruncând bombe și apoi profitând de explozia lor. Aceasta este agenda lui Obama. El vede în faptul că a distrus țara și pe Democrați nu un eșec, ci o oportunitate.

„Sunteți perfect dotați pentru structura pe care o reprezentați”, le-a spus Obama suporterilor din OFA. „Cu alte cuvinte, a sosit timpul să ne organizăm.”

În timp ce stângiștii răzvrătiți din stradă au parte de cea mai mare parte a atenției, adevărata amenințare vine dinspre rețeaua de partizani, supranumită Obama Anonymous, care începe să se organizeze și să se organizeze. OFA este echivalentul Fundației Clinton. Clintonii au clădit Clintonworld pe baza simpatizanților, însă scopul era strângerea de bani. Obama Inc. se contruiește prin organizare și activism. Spre deosebire de familia Clinton, aceasta se va concentra mai puțin pe direcționarea banilor către șefii rețelei pentru pregătirea alegerilor. În schimb, va funcționa ca o mișcare de stânga tradițională, amestecând operațiuni de presiuni și influențare politică cu mobilizări de mase.

OFA va fi mult mai periculoasă decât a fost vreodată Fundația Clinton. Clintonii au sperat să revină la putere călare pe un val uriaș de bani. Obama a adoptat o tactică mult mai radicală.

Componenții echipei care părăsește guvernul sunt conectați între ei în Obama Inc., fie că vor lucra sau nu pentru el. Membrii OFA construiesc rețele între organizații și primesc ordinul de marș de la el. Ei își doresc ca Obama să-i conducă înapoi spre putere.

Așa le-a spus el.

„Voi fi constrâns în tot ceea ce fac cu voi toți până când voi deveni din nou un cetățean obișnuit. Însă nu mai este mult”, i-a asigurat el. „Încă mai am energie și încă sunt gata de acțiune.” Apoi a afirmat că o schimbare politică radicală încă este posibilă și ea va avea loc.

Obama nu se va retrage, ca să se ocupe cu mărunțișuri. Nici măcar nu va construi o mașinărie de bani clintoniană pentru a-și face nevasta președinte. În schimb, este decis să forțeze o schimbare politică radicală din afara Casei Albe, folosindu-se de rețeaua pe care a construit-o.

În vreme ce, în public, Obama își strânge bagajele de la Casa Albă, își încheie încă un turneu mondial, alternând între laude la adresa lui Trump și oferindu-i sfaturi condescendente, celălalt Obama se pregătește să pună în funcțiune o rețea prin care va domina Partidul Democrat și va stabili agenda Stângii.

Dacă Obama reușește, atunci va avea încă o ocazie de a-și instala un succesor la Casa Albă. Însă, dincolo de asta, i s-au înmânat cheile unei mașinării organizatorice care îi va permite și mai mult decât până acum să stabilească agenda partidului său. Și are și o cauză care îi aduce partidul înapoi în palmă.

Obama crede că poate conduce America din afara Casei Albe. Și este posibil să aibă dreptate.

Normele politice și regulile vechi au căzut mai repede decât frunzele toamna. Dacă Obama declanșează mutarea centrului de putere în exteriorul Casei Albe și crearea unei organizații care să controleze scena politică prin intermediul Stângii, ar fi periculos să presupunem că nu poate reuși și că nu va reuși.

Reacția Democraților după înfrângere nu a fost să încerce să se mute mai spre centru. Dimpotrivă, toate semnele indică faptul că se mută și mai spre stânga. Keith Ellison, un stângist radical cu un trecut antisemit, este favorit să preia conducerea Convenției Naționale Democrate. Chuck Schumer încă este liderul minorității Democrate din Senat, dar ar putea fi înlocuit în scurt timp de Elizabeth Warren. Combinați toate astea cu Obama, ca președinte din exil, și veți vedea că Democrații vor fi mai radicali și mai extremiști decât au fost vreodată, în perioada în care Obama era la Casa Albă.


Democrații încetează să mai fie un partid național. În schimb, devin un partid naționalizant. Pierd locuri în cea mai mare parte din țară, de la o legislatură la alta, și devin partidul marilor orașe și al guvernării naționale. Agenda lor este să mute puterea din zonele locale în cele centrale, de la sate, orășele și suburbii la orașe, de la State la Districtul Columbia, și de la aleșii locali din DC la birocrațiile satelite ale guvernului federal.

Obama vede înfrângerea lui Hillary ca pe o oportunitate de a arde ultimele punți ale Democraților cu țara largă, de a spori puterea naționalizantă și de a defini liniile politice după agenda elitelor urbane.

Stânga i-a paralizat pe Democrați. Acum plănuiește să-i consume integral.

Barack Obama încă este vag și timid în legătură cu planurile sale. Le spune reporterilor că îl va ataca pe Trump când va veni vorba de „probleme fundamentale ale valorilor și principiilor noastre”. Dar fidelii primesc semnale mult mai clare. „Mă veți vedea la începutul anului viitor, și atunci vom fi în situația în care vom putea începe să pregătim tot felul de lucruri mărețe.”

Alegerile au fost o catastrofă pentru Democrați dau au deschis multe uși pentru Obama.

Înfrângerea lui Hillary îi scoate din scenă pe Clintoni, singurii săi rivali. Triumful lui Trump în zonele muncitorești rupe legăturile cu baza tradițională a Democraților și îl transformă într-un partid al elitelor de stânga urbane și al agendelor radicale ale acestora.

Iar figurile populare de pe partea sângă, Bernie Sanders, Elizabeth Warren, Keith Ellison nu au statura lui națională, talentul său oratoric și organizarea lui.

Obama va trece la consolidarea Stângii. Și apoi a Partidului Democrat. Va funcționa ca un președinte în exil, conducând opoziția față de Trump. Când va fi nevoie ca Trump să fie contracarat verbal, este mult mai probabil ca Obama să fie intervievat și ascultat, decât Ellison sau Schumer. Iar oamenii săi vor coordona acțiunile de la nivelul străzii până la cel al think tank-urilor și al mișcărilor politice.

O bună parte din acest plan este Ego. Obama crede că poate găsi cheia pentru a-l bate pe Trump în tacticile tradiționale ale Stângii.

Însă cel mai mult este vorba de ideologie și de putere. Obama nu și-a încheiat misiunea de a transforma America. Și nici America nu a terminat cu el.