Hotărât să pună capăt ambițiilor de superputere ale Chinei, Donald Trump s-a angajat într-un joc subtil care urmărește, însă, două scopuri concrete- să fisureze alianța ruso-chineză și să implice China în discuțiile privind un acord care să pună capăt noii curse a înarmărilor. Ca de obicei, acțiunile concrete ale președintelui american au stârnit controverse. Iată ce notează Washington Post:

“Ca de obicei, Administrația Trump a transmis, în această săptămână, un mesaj confuz legat de controlul armamentului. Administrația și-a anunțat planul de părăsi Acordul Cer Deschis chiar dacă s-a declarat nerăbdătoare să susțină un proces mai larg de control al armamentului care să includă atât Rusia, cât și China.

Mulți analiști au considerat retragerea din tratat drept un semn al înrăutățirii relațiilor cu Rusia, dar eu cred că la mijloc este vorba de un lucru mai complex și mai optimist în privința relațiilor dintre SUA și Rusia.

Într-o perioadă în care confruntarea la nivel retoric cu China se agravează, Statele Unite își întăresc relațiile cu Moscova în privința unui control al armamentului și acordă Rusiei asistență umanitară legată de Covid-19, extinzându-și totodată relațiile și în alte domenii de interes reciproc.

Așa cum se întâmplă mereu în cazul Administrației Trump, desigur, există opinii contradictorii pe plan intern. Unii oficiali nu agreează controlul armamentului și ar dori să se renunțe la toate acordurile care limitează opțiunile SUA.

Dar există o tabără care a pledat mereu pentru o întărire a relațiilor cu Moscova, această tabără fiind condusă de însuși președintele Trump, iar eu bănuiesc că politica acestui grup va fi cea care contează.

Oficialii administrației nu spun asta în mod explicit, dar eu bănuiesc că efectul clar al acțiunilor administrației din această săptămână reprezintă un imbold tactic față de Rusia.

Timp de o jumătate de secol, negocierile de ordin strategic au fost de fapt o echilibristică între Washington, Moscova și Beijing.

Deschiderea inițiată de președintele Richard M. Nixon față de China în 1972 a fost, în parte, un efort de a se contrabalansa relațiile cu Uniunea Sovietică.

Într-un mod asemănător, s-ar putea ca noua abordare a Administrației Trump să fi fost provocată de temerile legate de o Chină în ascensiune. Din acest punct de vedere o colaborare cu Putin ar fi planul perfect.

La nivel mondial, dinamica puterii este în schimbare. Cu zece ani în urmă, China era considerată o țară care nu caută să fie decât o forță nucleară limitată, mai degrabă asemănătoare cu Marea Britanie și Franța.

Oficialii americani cred că astăzi situația s-a schimbat. China dorește acum să se afle la egalitate ca putere nucleară și s-ar putea ca Rusia să se arate la fel de interesată ca SUA în a urmări mai atent puterea sporită a Beijingului.