Cele mai potrivite sunt florile viu colorate, ca ochiul boului şi căldăruşa.
Dacă vrei ca balconul locuinţei tale să fie plin de culoare, este recomandat ca jardinierele să conţină un anumit tip de flori, cum ar fi căldăruşa, ochiul boului sau gura leului. Fireşte, aceste flori pot fi plantate cu succes şi în grădină. Ochiul boului. Este vorba despre o plantă extrem de aspectuoasă, care se dezvoltă bine în plin soare, dar şi în locurile cu semiumbră. Apă vrea mai tot timpul, mai ales în zilele foarte călduroase. De obicei, atunci când este înflorită, „cere“ şi o porţie de apă în plus. Pământul trebuie să fie unul negru, cu îngră- şăminte. Dacă vrei să obţii flori mari, păstrează doar bobocii din vârfurile ramificaţiilor principale, iar pe ceilalţi înlătură-i (cum se face şi la crizanteme). Există soiuri cu talie mică, de circa 20 cm, sau soiuri cu talie mare, cam de 80 cm. Gura leului. Şi-a primit numele după forma florii care te duce cu gândul la faţa unui leu. La fel ca şi ochiul boului, este o plantă anuală, ce poate fi cultivată şi ca perenă. Nu este foarte mofturoasă, singura pretenţie ridicând-o la producerea răsadurilor, când are nevoie de 14-16 grade C. Sigur că dacă o plantezi într-un loc însorit, într-un pământ bogat în substanţe nutritive, şi-i dai apă cu generozitate pe caniculă, te va răsplăti cu o mulţime de flori viu colorate. Plantele cu talie mică le poţi folosi pentru borduri (margini de rabat), pentru jardiniere şi chiar pentru rocării. Cele cu talie mare sunt indicate la ronduri, platbande şi pete florale. Căldăruşa. Este o plantă perenă, care te duce cu gândul mai mult la un clopoţ el sau la o steluţă. Dacă o obţii din seminţe trebuie să ştii că în primul an sunt şanse reduse să înflorească. Însă în anii următori nu trebuie decât să-i dai apă când este cald şi să-i mai dai puţin îngrăşământ (ideală ar fi mraniţa, dacă o poţi procura). Dacă ai reuşit să-ţi cumperi sau să-ţi procuri o tufă trebuie să ştii că e bine să o plantezi primăvara devreme sau toamna, prin septembrie-octombrie. Lisa cea harnică. Şi-a căpătat numele după „vrednicia“ cu care înfloreşte. Când te uiţi la ea este plină de flori. Este o plantă anuală, care creşte cel mai bine la semiumbră sau îi place să beneficieze de soare doar dimineaţa. Evident că ridică pretenţii şi la apă: dacă este prea puţină, intră în „grevă“ şi-şi lasă frunzele în jos. Dacă îşi împrăştie singură seminţele prin jur, sunt şanse mari să răsară singure anul viitor.
Recomandările noastre
