Pădurile tropicale, prin cantitatea de oxigen eliberată în atmosferă, dar şi prin consumul de dioxid de carbon folosit pentru fotosinteză, ajută la diminuarea efectului de seră.

Numite şi "plămânul planetei", ele acoperă mai puţin de 6% din suprafaţa Terrei, însă produc 40% din oxigenul din atmosferă. În ultimele decenii, tot mai multe păduri din regiunile tropicale au fost tăiate pentru a obţine terenuri agricole.

Unele studii estimează că aceste păduri absorb anual miliarde de tone de dioxid de carbon. Reducerea emisiilor de CO2, prin intervenţia omului, ar presupune eforturi economice echivalente cu cheltuirea a miliarde de euro, arată climatologul Roxana Bojariu, conducător al Grupului de Cercetări Climatice din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

“Într-o lucrare publicată în cunoscuta şi influenta revistă Science, în anul 2008, cercetaorii Pep Canadell şi Michael Raupach, din Australia, apreciază că activităţile forestiere gestionate inteligent pot reduce între 2% şi 4% din emisiile de dioxid de carbon, până în 2030, pădurile tropicale contribuind cu două treimi din reducerea totală”, spune cercetătoarea.

Totodată, pădurile tropicale ajută la diminuarea efectelor încălzirii globale deoarece contribuie la intensificarea formării norilor.

"Cea mai mare farmacie din lume": de la contracepţie la malarie

Pădurile tropicale se găsesc în Asia, Australia, Africa, America de Sud, America Centrală, în sudul Mexicului şi în multe dintre insulele Pacificului. Ele sunt neuniform distribuite în ţările în curs de dezvoltare. Brazilia, Republica Democratică Congo, Indonezia, Peru, Angola, Bolivia şi India sunt statele care deţin cea mai mare parte din aceste păduri.

În ele trăiesc jumătate dintre speciile de animale şi de plante de pe planetă. Oamenii de ştiinţă estimează că multe specii de plante, insecte şi microorganisme nu au fost încă descoperite.

Li s-a mai spus şi „cea mai mare farmacie din lume”, deoarece peste un sfert din medicamentele moderne sunt fabricate din plante din aceste regiuni. În pădurile tropicale se găsesc ingredientele de bază pentru metodele de contracepţie, pentru multe  tranchilizante şi anestezice. Un alt exemplu este chinina, o substanţă utilizată ca medicament pentru prevenirea şi tratamentul malariei.

Din cauza ploilor, solul nu este fertil

Temperatura dintr-o pădure tropicală depăşeşte rar 34 de grade Celsius şi nici nu scade sub 20 de grade. Precipitaţiile anuale variază între 125 şi 660 de centimetri.

Din cauza ploilor abundente, solul din pădurile tropicale este infertil (deoarece substanţele nutritive din sol se dizolvă). Astfel, agricultura pe aceste foste terenuri împădurite este dificilă. Solul din pădurile tropicale este adesea subţire şi golit de minerale. Drept urmare, culturile sunt productive un număr mic de ani, după care aceste zone sunt părăsite, alte arii de pădure urmându-le soarta.

Pădurile tropicale au fost tăiate masiv pentru a obţine terenuri agricole, de-a lungul secolului al XX-lea. Vârsta unora dintre pădurile tropicale este de 60 - 100 de milioane ani. Însă numai în ultimii 50 de ani, aproximativ jumătate din aceste păduri au dispărut. “Anual, Pământul pierde 13 milioane de hectare împădurite, cea mai mare parte a lor situându-se în regiunile tropicale”, spune Bojariu.

Pădurile, arse pentru a deveni teren agricol

Principala modalitate de distrugere a pădurilor tropicale este arderea lor. Pădurile sunt incendiate pentru a fi trasnformate apoi în teren agricol. Ele au mai dispărut şi din cauza construirii de baraje hidroelectrice, care au provocat inundarea unor mari zone împădurite. Arderea pădurilor eliberează în atmosferă o cantitate imensă de CO2, care accelerează efectul de seră.

Schimbarea folosirii solului, provocată de despăduriri, acopera, în prezent, cam 18%-25% din emisiile anuale globale de dioxid de carbon, mai explică Bojariu.

Întelegerea globală care urmează să înlocuiască Protocolul de la Kyoto din 2013 va lua în considerare ca element cheie şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon produse prin despăduriri şi degradarea pădurilor.

CITIŢI ŞI: Efectul de seră, prieten sau duşman?