Japonezii şi nu doar ei iubesc pisicile şi le place să le înţeleagă cât mai bine. Pentru această efectuează diverse studii asupra pisicutelor, ajungând la concluzii extrem de interesante.
Dacă în trecut cercetătorii de la universitatea din Kyoto au ajuns la concluzia că pisicile sunt capabile, pe baza auzului extrem de dezvoltat, să localizeze obiecte invizibile, de dată această au efectuat un studiu în care au vrut să vadă dacă pisicile sunt în stare să facă legătură dintre o cauza şi un efect. Dacă au, deci, noţiuni elementare de….fizică.
Au fost astfel studiate 30 de pisici, care au fost filmate în diverse condiţii, unele normale, altele neaşteptate. Practic, au fost efectuate două tipuri de experimente. În ambele se folosea un recipient care putea să fie gol sau să conţină un obiect care, atunci când era scuturat recipientul, făcea zgomot.
În primul experiment recipientul era scuturat după care era deschis şi, dacă se auzea un sunet, un obiect cădea din recipient, dacă nu…nu; ceea ce era de fapt de aşteptat.
În al doilea experiment cercetătorii au manipulat recipientul astfel încât rezultatul să fie contrar aşteptărilor: adică atunci când se auzea un sunet în urmă scuturării recipientului nu cădea nici un obiect şi invers.
Cele două tipuri de experimente erau efectuate în mod aleator, tocmai pentru a nu obişnui picisile cu un anumit tip de rezultat. Deasemenea, aceste teste au fost efectuate „acasă” la pisici şi nu în laborator, tocmai pentru a nu modifică comportamentul acestora şi a introduce un efect generat de un nou mediu, necunoscut.
Pisicuţele priveau aceste recipiente iar cercetătorii filmau ceea ce se întâmplă. Au constatat astfel că pisicile priveau mai îndelungat recipientul atunci când ceea ce se întâmplă era contrar aşteptărilor. Că şi cum ar fi realizat că ceva este în neregulă şi nu corespunde cu legătură dintre cauza (sunetul din cutie) şi efect (căderea sau nu a unui obiect). Pisicile păreau uimite de faptul că se auzea un sunet dar nimic nu cădea din cutie.
Putem deci ajunge la concluzia că şi în lumea pisicilor există poate cercetători şi fizicienii? Un nou miau-Newton sau un alt miau-Einstein?
Poate cei care au observat bine pisicile sau cei care au acasă una acceptă uşor această idee. Pisicile sunt inteligente şi, de ce nu, ar putea cunoaşte fizică sau chiar şi mecanică cuantică.
Totuşi, studiul cercetătorilor japonezi şi, mai ales, concluzia acestora conform căreia pisicile ar avea noţiuni elementare de fizică (precum legătură între cauza şi efect) nu este împărtăşită de toată lumea şi, mai ales, de toţi cercetătorii care studiază comportamentul animalelor.
Pe ce anume se bazează cei care contesta concluzia japonezilor?
Pe de o parte pe faptul că diferenţa de timp între perioada în care pisicile observau situaţia „bizară” faţă de cea „normală” este mică (de doar două secunde), pe de altă pisicile observau mai puţin cazurile în care din recipientul scuturat nu ieşea nici un sunet, în ambele situaţii. Că şi cum nu ar fi fost nimic interesant de la început. Di acest motiv parte dintre cercetători susţin că experimentul efectual la Kyoto nu demonstrează nimic, şi, în nici un caz, faptul că pisicile ar avea noţiuni elemetare de fizică.
Care este deci concluzia? Japonezii susţin că au dreptate: noţiuni elementare de ştiinţă există şi în lumea  animalelor. Alţi cercetători susţin că studiul echipei japoneze nu este concluziv şi că ar trebui efectuate noi teste.
Oricum ar fi, când privim pisicile şi le studiem comportamentul, pare clar că acestea înţeleg extrem de bine lumea înconjurătoare şi nu ar fi de mirare să existe un fel de fizică şi în lumea lor.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro