Complexul de salvgardare Stanley R. Mickelsen, amplasat de-a lungul frontierei nordice îndepărtate a Dakotei de Nord, este unul dintre cele mai fascinante exemple de deșeuri militare ale Americii, scrie NationalInterest.

Este vorba de un siloz de rachete în formă de piramidă care făcea parte din programul Safeguard, un sistem elaborat de apărare antirachetă menit să protejeze SUA de rachetele balistice sovietice. Această clădire bizară urma să fie prima dintre cele 12 astfel de construcții împrăștiate în toată țara.

Programul de salvgardare a început la sfârșitul anilor 1960, ca o metodă de protejare a capacității Americii de a reacționa împotriva oricărei încercări de dezarmare a capacităților nucleare ale Washingtonului. Măsura de protecție urma să detecteze orice amenințări la adresa rachetelor Minuteman.

Era de fapt un sistem de rachete pentru a proteja sistemele de rachete. Un radar cu rețea multifazică ar fi blocat orice rachetă balistică intercontinentală (ICBM) intra pe orbita Pământului. Și ar fi pregătit o rachetă Spartan pentru interceptare.

Pe hârtie, timpul de la detectare până la lansare atr fi fost de doar șase secunde. În cazul în care rachetele Spartan ar fi eșuat dintr-un anumit motiv, piramida deținea și o baterie de rachete Sprint, mai mici. Ideea a fost să detoneze orice rachetă balistică intercontinentală în aer, înainte de a ajunge în Detroit sau Cleveland.

 

Ambele rachete Sprint și Spartan purtau focoase atomice.

Construcția complexului de salvgardare Stanley R. Mickelsen a început în 1970. A fost prototipul de salvgardare, fiind prima dintre multe astfel de instalații. Dar teama de o nouă cursă a armamentului nuclear a ucis programul înainte ca asamblarea primei instalații să fie finalizată. În 1972,  Richard Nixon și Leonid Brejnev au semnat tratatul antirachetă. Tratatul ABM a limitat numărul de facilități, cum ar fi Stanley R. Mickelsen, la două pe țară. Iar Congresul, invocând costurile tot mai mari, a blocat o a doua matrice de apărare în construcție, în Montana.

La cinci ani după ce s-a pus piatra de temelie, complexul din Dakota de Nord a prins viață. Instalația a funcționat mai puțin de 24 de ore înainte ca Congresul să taie finanțarea și să dezactiveze programul.

Costul total pentru contribuabili a fost sub 6 miliarde de dolari. Acest raport din 1974 al controlorului general detaliază o mare parte din costuri, inclusiv materiale în exces de 112 milioane de dolari, 481 milioane de dolari în „efort pierdut” și 697 milioane de dolari în „modificări ale programului”.

Piramida s-a deteriorat în iernile dure din Dakota de Nord până în 1991, când armata SUA a redeschis porțiuni ale site-ului ca stație a forțelor aeriene Cavalier. Atât angajații civili, cât și militarii folosesc în prezent baza pentru a monitoriza lansările potențiale de rachete, precum și sateliții militari și civili pe orbită.

Pentagonul s-a remarcat întotdeauna în privința risipirii banilor, dar rar a lăsat în urmă ceva atât de ciudat și de frumos.