În cele opt decenii de carieră, Vasile Ivănescu a restaurat biserici din toată ţara.
Vasile Ivănescu s-a aşezat ieri în faţa şevaletului din atelierul său şi a început o lucrare nouă, inspirat de peisajul de vis pe care îl vede de la fereastră. Are 94 de ani şi de opt decenii pictează.
De-a lungul carierei a lucrat în toată ţara ca pictor de biserici. Printre lăcaşele de cult pe care le-a pictat sau le-a restaurat se numă- ră Biserica Sfântul Mina - Greci, biserica din Topraisar Constanţa, cea de la Băleni - Dâmboviţa, o biserică din Craiova şi multe altele.
Bătrânul locuieşte în apropierea ruinelor Bisericii San Nicoară de la Curtea de Argeş, iar oraşul i se întinde sub ochi. „Am văzut cum creşte oraşul, de la oltenii care veneau în piaţă, de la femeile care cărau apă cu ciutura pe cap, îmbră- cate în costume de acum aproape 100 de ani. Multe s-au schimbat de atunci“, povesteşte artistul în timp ce trasează uşor linii pe pânză. Atelierul situat la ultimul etaj al casei sale este auster, dar plin de lumină. „Să vină vara, şi ies în grădină cu şevaletul să pictez“, plănuieşte Vasile Ivănescu. A căzut de pe schele în timp ce restaura Lucrează de 80 de ani, mai mult decât o viaţă de om, după cum îi place să glumească. „De când mă ştiu mi-a plăcut să desenez. Eram copil şi ieşeam pe dealuri. Nu am copiat pe nimeni în viaţa mea, am pictat aşa cum am simţit“, spune bătrânul pictor. Mâna nu îi tremură deloc atunci când se apropie de şevalet. Dacă în restul timpului pare să-şi arate vârsta, lângă şevalet parcă întinereş te. „Nu a fost deloc uşor, mai ales ca pictor de biserici, dar a fost frumos. Niciodată nu aş face altceva“, spune artistul care a fost ucenicul lui Dumitru Norocea, vestitul pictor. Steluţa, soţia artistului, este la rându-i o artistă. „Suntem împreună de... nici nu mai ştiu câţi ani, de 62 de ani. Am stat acasă doar până când fiul nostru a terminat liceul, apoi am plecat peste tot amândoi. Eu am fost ucenicul lui vreme de 50 de ani.“
Vasile Ivănescu îşi aminteşte cât de greu era să restaurezi pictura de biserică înainte de 1989. „Ne plăteau preoţii, din banii enoria- şilor, şi nu erau sume mari. Totul trebuia să treacă de Comisia de pictură, la partid.“ Nu au câştigat prea mult atunci, confirmă soţia, dar amintirile din vremurile acelea sunt legate şi de alte întâmplă ri. „A căzut de pe schele de nenumă rate ori, dar s-a însănătoşit, poate pentru că lucra la biserici.“ Expoziţii în Franţa Pictura de şevalet îi este la fel de dragă lui Vasile Ivănescu, iar casa sa este un adevărat muzeu. Pânze datate 1950, 1962 sau 1970 sunt puse alături de peisaje mai noi. „Mi-e drag oraşul, l-am pictat de multe ori.“
Nu s-a îmbogăţit din vânzarea tablourilor, de aceea preferă să le ţină acasă. În sufragerie, în dormitoare ori pe casa scării, de peste tot te urmăresc figuri, mulţimi, peisaje. Sunt pânzele maestrului strânse într-o viaţă de 80 de ani de muncă. Ultima biserică la care a refăcut pictura este Mănăstirea Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de la Târgu-Jiu, avea 87 de ani atunci, iar doamna Steluţa i-a fost ucenic, ca de fiecare dată. „Am plecat în Franţa, după Revoluţ ie, şi am organizat expoziţii. Acolo am vândut câteva, dar pe cele mai multe le am acasă, lângă mine“, spune pictorul de 94 de ani.
Recomandările noastre
