Apostolii Petru și Pavel, icoană. sursa: Arhiva EVZ V-ați întrebat vreodată de ce Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună în aceeași zi? Cei doi apostoli sunt pomeniți împreună pentru că au murit în aceeași zi. Astfel, cei doi apostoli s-au întâlnit în viață, în moarte și după moarte.
Potrivit statisticilor Ministerului Administrației și Internelor, peste 500.000 de români își sărbătoresc onomastica de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Dintre cei 503.995 de români care își celebrează ziua numelui, 382.960 sunt bărbați, majoritatea acestora purtând numele de Petru sau Petre (208.829), iar 121.035 sunt femei, scrie doxologia.ro. O descoperire deloc surprinzătoare, ținând cont de semnificația celor două nume.
Petru și Pavel, martiriu comun
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt cinstiți în aceeași zi, pe 29 iunie, pentru că amândoi au murit prin moarte mucenicească în anul 67. Sfântul Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sfântul Pavel a fost decapitat, deoarece, fiind cetățean roman, nu trebuia omorât asemenea sclavilor.
Pe lângă martiriul lor comun, cei doi apostoli sunt sărbătoriți împreună pentru că au mărturisit împreună dumnezeirea lui Hristos. Potrivit tradiției, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost întemnițați o vreme în aceeași celulă în închisoarea din Roma. Acolo, și-au convertit temnicerii și s-au rugat până când, în mijlocul celulei, a apărut un izvor care poate fi văzut și în prezent.
Ne puteți urmări și pe Google News
Din punct de vedere etimologic, numele Petru provine din grecescul „Πετρος” (Petros), care înseamnă „piatră”, fiind o traducere a numelui „Kephas”, regăsit în majoritatea versiunilor Noului Testament. Conform textelor evanghelice, numele inițial al Apostolului Petru era Simon (ebr. Shimeon), însă Mântuitorul i-a schimbat numele când i-a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa]” (Ioan 1, 42). Moștenit din latina populară sub forma Chetru (Sânchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus mai târziu pe filiera greco-slavă sub forma Petre, Petru etc.
Numele Pavel este forma românească a latinescului Paul(us), care a intrat în vocabularul limbii noastre sub influență greco-slavă. Termenul se poate traduce prin adjectivul „paullus” (care înseamnă „mic” sau „umil”), fiind înrudit cu „paucus” sau „pauper” („sărăcăcios”). Sfântul Pavel s-a alăturat mai târziu cetei apostolice, în urma convertirii de pe drumul Damascului, când a auzit glasul Domnului: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”. Din prigonitor, Sfântul Pavel avea să devină, sub noul său nume (tradus și interpretat ca expresie profundă a smereniei), cel mai perseverent propovăduitor al Evangheliei.
Sfântul Apostol Petru
Sfântul Apostol Petru s-a considerat nevrednic să fie răstignit ca Stăpânul Hristos. El le-a cerut călăilor săi să-l răstignească cu capul în jos, cererea fiindu-i îndeplinită. Apostolul a spus:
„Nu sunt vrednic ca să fiu răstignit precum Hristos al meu; căci El a fost răstignit astfel pentru a privi spre pământ, unde avea să coboare în Iad pentru a elibera sufletele închise acolo. Răstigniți-mă cu capul în jos ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce”.
Astfel, Sfântul Petru a preaslăvit pe Dumnezeu prin moartea sa pe cruce. Dându-și sufletul în mâinile Domnului în anul 67, pe 29 iunie.
Sfântul Apostol Pavel
Sfântul Apostol Pavel, adus la locul execuției, și-a plecat capul sub sabia călăului, iar acesta i l-a tăiat. Din rana sa a izvorât lapte și sânge. Atunci când capul său a căzut și s-a rostogolit, lovind de trei ori pământul, în acele trei locuri au apărut izvoare cu apă proaspătă, care nu au secat nici până astăzi. O biserică numită Tre Fontane a fost ridicată peste locul celor trei izvoare și pilastrul unde a fost decapitat Sfântul Pavel.
"După ce a fost adus la locul execuţiei, Sfântul Apostol Pavel, în aşteptarea morţii sale muceniceşti, când a sosit clipa execuţiei, el însuşi şi-a plecat capul sub sabia călăului, iar acesta i l-a tăiat. Din rană a izvorât lapte şi sânge. Atunci când capul a căzut şi s-a rostogolit lovind de trei ori pământul, în acele trei locuri au apărut trei izvoare cu apă proaspătă care nu au secat nici în ziua de astăzi."
Aceasta este povestea trecerii la Domnul a celor doi mari apostoli ai lui Hristos. Sărbătorindu-i împreună, ne amintim de credința lor neclintită, de sacrificiul suprem și de rolul lor crucial în răspândirea creștinismului.
Recomandările noastre
Revista presei
