Privita obiectiv, fara implicare, cununia civila in Bucuresti este o mascarada de ceremonie, cu "ofiteri" plictisiti, functionari care ciupesc cate putin de la toti nuntasii, fotografi escroci, acordeoane, flori, aglomeratie si stat la coada ca sa-ti vina randul.
Umilitor mod de a intra, oficial, in randul lumii. Nimic nu are aerul unui ceremonial, chiar daca mirii spun "da" in fata unui functionar care se numeste, pompos, ofiter (n-am sa inteleg niciodata de ce s-a preferat acest termen militaresc).
"Gastile" de nuntasi asteapta nerabdatoare in curte sa termine cei din fata. Cu un ochi la coada si la spectacolul acordeon plus arcada de flori si unul la pachetele cu fursecuri, ca nu cumva sa le subtilizeze cersetorii din zona.
Cununia civila are ceva din aerul unei nunti la cort, in mijlocul strazii. O pot spune obiectiv, sunt casatorit de un an jumate. Bine ca, pentru linistea sufleteasca a mirilor, biroul "Decese" (de obicei perete in perete cu sala de nunti) este acoperit cu o panglica, sa nu se vada scrisul, ca nu cumva fericitul eveniment sa trezeasca ceva depresii. A dracului ironie!
Evenimentul este inconjurat de "sacali", sub ochii binevoitori ai "ofiterilor" (unde este tenta politieneasca a termenului?). Cei mai agasanti - fotografii, acordeonistii si cersetorii.
Cu un tupeu fantastic, fotografii isi fac treaba, chiar daca nimeni nu-i solicita, si la sfarsit arunca produsul final in fata mirilor: cam un milion zece poze! Degeaba ii explici ca nu i-ai pus tu, ei o tin pe-a lor: avem contract cu Oficiul Starii Civile. Chiar asa sa fie?
Sa-i acopere institutia care indeamna la onorabilitate si respect reciproc pe acesti mizerabili moderni? Nu stiu. Dar e sigur ca ii tolereaza. Si cum nu se sfiesc sa ceara de la obraz o atentie, nu m-ar mira ca fotografii sa fie, cum se spune in popor, mana-n mana cu "ofiterii".
Nu vreau sa vorbesc despre cum e pe-afara sau cum ar trebui sa fie, conform normelor europene, ca tot e la moda. Nu-mi pasa. Vorbesc doar de bun-simt. De respect, de demnitate si de obraz. Si de un pic de atentie din partea societatii pentru care, vorba cliseelor lemnoase, suntem "stalpi" sau "celule de baza".
Chiar atunci cand suntem hotarati sa sustinem o societate sanatoasa statul ne taie avantul: stati la rand, pozati cum vrem noi, bagati o atentie la baiatu’ si hai, valea acasa, ca asteapta si altii sa se-nsoare. Unde va credeti, tinereilor? Incercati voi sa evaluati cam cat ar valora un astfel de "tablou de nunta".
Recomandările noastre
