Peter Maffay a înființat o fundație în România, Tabalugahaus, fundația Peter Maffay. Starul rock german Peter Maffay se implică de mai mulți ani pentru copiii traumatizați și pentru incluziune socială, inclusiv în România. Noul album conține și două piese care au o formă inedită de protest.

„Întotdeauna am încercat să protestez printr-un vers sau altul împotriva conflictelor religioase de pe întreg globul. Nu știu de ce nu putem accepta că suntem egali. Eu nu am crescut într-un mediu religios. M-am născut într-o Românie în care perspectiva statului era complet ateistă. Activitățile religioase erau în cel mai bun caz tolerate. Nu am avut aproape deloc de-a face cu religia, poate doar că la 13 ani am cântat la orgă în biserică”, a declarat Maffay, într-un interviu recent pentru Tagesspiegel.

Relația cu Securitatea

Plecarea din România i-a rămas adânc întipărită în minte și în suflet. „Știu cu exactitate data emigrării. Am plecat în Germania la 23 august 1963. Nu a fost deloc ușor. Dacă depuneai o cerere de plecare definitivă din țară, automat te deconspirai drept cineva care are ceva împotriva statului. Iar statul reacționa imediat, printr-o solicitare de despăgubire a renunțării la cetățenia română. Ei ar fi investit în tine ca cetățean, așa erau privite lucrurile atunci.

Voiau bani, valută. Făceau o afacere din emigrație. Bunica mea a renunțat la toate economiile personale. Tatăl meu a fost chemat de mai multe ori să dea explicații la Securitate privind motivele pentru care vrem să plecăm. El a avut de-a face cu serviciile încă de dinainte, fiindcă a luptat în armata germană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Era de partea greșită, la 17 ani, atât. Carne de tun. A durat un an și jumătate până ne-au lăsat să plecăm. Tata nu avea loc de muncă, mama nu avea voie să muncească, iar ca să supraviețuim a trebuit să vindem tot ce mai aveam”.

Reproșurile Hertei Muller

Comparația jurnaliștilor germani cu plecarea Hertei Muller, laureata premiului Nobel pentru Literatură, din România în 1987 nu este tocmai plăcută pentru muzicianul germano-român. „Ne-am întâlnit o singură dată la Berlin. Herta Muller a fost înfiorător de sinceră cu mine. M-a lăsat fără cuvinte. Mi-a spus: Mult timp n-am dat doi bani pe dumneavoastră. Ați avut atâtea șanse să vorbiți despre ceea ce se întâmpla în România acelor vremuri și nu ați făcut-o niciodată. Recunosc, reproșul ei era întemeiat. Este o persoană radicală, care nu se cenzurează în nicio secundă.

Doar că eu când am venit din România nu aveam niciun fel de cunoștințe politice. Eu am aflat în timp ceea ce ea trăia în fiecare zi. A durat ceva timp până am înțeles că prin muzică poți să transmiți și un alt mesaj decât: te iubesc.” Adaptarea în Germania nu a fost tocmai ușoară. „Am ajuns la vârsta de 14 ani din România în Bavaria. Ne-am stabilit în localitatea Waldkraiburg, un oraș nou construit pe foste buncăre și fabrici de muniții. Acolo trăiau mulți cetățeni din Bohemia și România. Eu m-am alăturat unei trupe și am pierdut orice interes pentru temele care se predau la școală. Tata m-a trimis să învăț o meserie la Munchen, dar am renunțat la școală și m-am preocupat doar de muzică.

Te-ar putea interesa și: