În vinerea de după Înviere este prăznuit Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare ce arată importanța Maicii Domnului în lucrarea de mântuire, după ce, pe cruce fiind, Iisus a lăsat-o maică a tuturor creștinilor.
Prin celebrele vorbe adresate de Mântuitor Maicii Sale și Apostolului Ioan („Femeie, iată fiul tău” – „Iată mama ta”), toți am primit calitatea de frați ai Domnului. Izvorul Tămăduirii este numit de pr. Constantin Necula „borna care face trecerea de la Săptămâna Luminată la anul așteptării celuilalt Paște”.
Potrivit tradiției, înainte de a ajunge împărat al Bizanțului, Leon cel Mare (457-474) se plimba prin pădurea aflată lângă Constantinopol, dincolo de poarta Silivri. Întâlnind un orb rătăcit, lui Leon i se face milă și, apucându- l de mână, îl conduce spre cetate. Orbului fiindu-i sete, Leon caută zadarnic un izvor. Atunci o aude pe Maica Domnului spunându-i: „Nu e nevoie să te ostenești, Leone, căci apa este aproape. Pătrunde mai adânc în pădurea aceasta și, luând cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui întunecați și vei cunoaște de îndată cine sunt eu, care sălășluiesc aici de multă vreme.” Orbul își redobândește lumina ochilor, iar Leon, ajuns împărat, va construi lângă izvor o biserică. După mai mulți ani, împăratul Iustinian (527- 565) se vindecă și el de o boală grea cu apa din izvor și mărește biserica lui Leon. Mulți alții își află tămăduirea în apa izvorului. Biserica lui Iustinian este distrusă de turci în 1453, dar în secolul XIX se construiește aici o mănăstire. La subsol, se păstrează până azi un paraclis din secolul V, unde izvorul vindecător se scurge într-un bazin mic în care înoată pești aurii, al căror număr este același de veacuri. O legendă spune că, în 1453, un călugăr prăjea câțiva pești lângă izvor, când i se vestește că turcii au cucerit Constantinopolul. Călugărul a zis că va crede doar dacă peștii prăjiți vor învia. Atunci, peștii au sărit din tigaie în bazin și au început să înoate. Cartierul unde se află Mănăstirea Izvorul Tămăduirii se numește Balikli, care în turcă înseamnă „locul unde înoată peștii”.