Fărădelegile și nenorocirile comise în ultimii zece-doisprezece ani de DNA în cârdășie cu SRI nu au făcut doar ca în România să fie reînviată atmosfera anilor ’50. Abuzurile comise împotriva multor cetățeni români au fost atât de grave, încât atunci când ele au început să iasă la suprafață, au acaparat aproape întreaga atenție a mass-media și a opiniei publice.
Astfel, alte categorii de samavolnicii cărora cetățenii români le cad victime au fost lăsate într-un con de umbră, fără atenție cuvenită din partea presei și fără o sancțiune meritată venită din partea opiniei publice. Am în vedere aici abuzurile și ilegalitățile din ce în ce mai grave și din ce în ce mai frecvente comise de către organele Ministerului Administrației și Internelor, adică de polițiști. Un eveniment petrecut recent pare să arate că deseori cetățeanul este adus în situația de a se teme de poliție mai mult decât de infractori și îl arată pe polițist, pe cel plătit de noi toți ca să fie stâlp al protejării societății, al cetățeanului, într-o lumină tragică, una care îl arată pe purtătorul uniformei cu însemnele țării a fi un personaj demn doar de dispreț, de-a dreptul decăzut din condiția umană.
Așa cum Evenimentul Zilei a arătat pe îndelete la timpul cuvenit, în urmă cu câteva săptămâni, peste familia unui profesor de istorie bucureștean - logodnica și părinții acesteia, oameni de peste 70 de ani, aflați toți în apartamentul profesorului - au intrat DIN GREȘEALĂ 14 mascați, polițiști ai Serviciului de Investigații Criminale - Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, ai Serviciului Urmăriri - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, polițiști ai Direcției Operațiuni Speciale și ai Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale – Inspectoratul General al Poliției Române, bașca un procuror.
Au spart ușa apartamentului care nici măcar nu era încuiată, i-au lovit cu armele pe bătrâni, pe mamă au târât-o de păr, pe tată l-au luat la palme, iar pe tânără au așezat-o în genunchi, legată, după care, s-au așezat pe fotolii și canapele. Astfel, crăciți comod și foarte amuzați, au început să râdă de cele trei persoane batjocorite. Subliniez, totul în prezența unui ofițer coordonator al operațiunii și a unui procuror.
Despre SIAS, structura din care fac parte protagoniștii aceastei scene infecte, greu de descris sec, fără să te apuce furia, pagina de net a Poliției Române ne informază că „este o unitate centrală a Poliției Române” constituită mulțumită capacității de adaptare instituțională la nevoile de securitate ale societății, prin stabilirea unor standarde profesionale definite de statul de drept și implicit de respectarea drepturilor omului, care au creat premizele compatibilizării cu unități de elită ale polițiilor statelor membre ale Uniunii Europene. „Stat de drept”, și „drepturilor omului”, înțelegeți? Îi recomand autorului descrierii SIAS de pe siteul menționat, fie să se lase de consumat băuturi spirtoase, fie să nu se lase și să se angajeze la ziare-punctcom. Până când cazul să fie analizat și să se anunțe măsuri, așa cum a promis şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), Cătălin Ioniţă, trei polițiști din turma care a intrat aiurea peste oameni în casă și i-a luat la bătaie i-au făcut plângere penală profesorului și același profesor a fost amendat. Să fim bine înțeleși, greșeala este omenească, nimeni nu este scutit de comiterea ei. Batjocorirea semenilor nu intră, însă, în categoria erorilor firești ci, cum spuneam în cea a decăderii din condiția umană.
Curios să văd dacă asemenea cazuri sunt frecvente, am purces la o sumară documentare. Am rămas mut de uimire! Există numeroase asemenea cazuri, unele de o gravitate excepțională. Soția unui om de afaceri a făcut un infarct miocardic în momentul în care o altă turmă de mascați a năvălit aiurea în casă, peste ea și peste soțul ei, iar un tânăr a sărit pe fereastră într-o altă situație similară, crezând că în casă i-a intrat o bandă de tâlhari. Mă opresc aici cu enumerarea cazurilor, pentru că deja colegii mei se documentează cu privire la toate cazurile de acest tip petrecute în ultimii ani, în vederea publicării unui tablou cât mai complet.
Întrebarea care mie, însă, îmi persistă în minte este cum de un om, ființă superioară înzestrată cu conștiință, cu capacitate de a distinge între bine și rău, poate să decadă mai jos de orice limită scuzabilă. Primul răspuns pe care am fost tentat să mi-l dau a fost acela că nu ajung „mascați” absolvenții facultăților de matematică sau arte plastice, nici olimpicii la limba latină ori filozofie, că niciun copil cu o bibliotecă în casă nu visează să spargă ușile oamenilor și să se urce cu bocancii pe batrâni și femei, în vederea imobilizării lor. După care mi-am dat seama că-s nedrept, că sunt tributar unui clișeu superficial, acela care așează într-o greșită corelație omenia cu nivelul de cultură. Cum am realizat asta? Simplu! Mi-au venit în minte trei nume de oameni cu carte: Kovesi, Coldea și Negulescu, zis și procurorul Zdreanță. Față de cei trei, și de mulți alții aidoma lor, bieții „mascați” nu sunt decât niște mici copii. Am realizat că pe mulți dintre semenii noștri puterea îi tâmpește, indiferent de gradul de cultură, de instrucție intelectuală. Satisfacția milițianului simțită la lovirea unei persoane deja imobilizate, deci inofensivă, nu este cu nimic diferită de spasmul interior secret pe care sunt convins ca Laura Codruța Kovesi îl resimte, atunci când iese din biroul ei, pentru ca din capul scărilor să vadă cum sunt scoși oameni în cătușe, mai ales femeile, sau bucuria cu care procurorul Zdreanță își executa victimele în baza unor probe false.
Care este soluția, însă, ca apucăturile bestiale ale unor zdrențe mascate sau nu să afecteze cetățeanul într-o cât mai mică măsură? În afară de controlul civil drastic la care instituțiile pretabile degradărilor de acest tip trebuie să fie supuse, o altă cale este ca media să-i expună oprobriului public pe degenerații din instituțiile chemate prin conferirea de puteri sporite, să apere și să slujească cetățeanul.
Recomandările noastre
