În 1987, țările membre G7 de atunci (Germania de Vest, Canada, Statele Unite, Franța, Italia, Japonia și Marea Britanie) au instituit „Regimul de control al tehnologiei rachetelor” – MTCR –  pentru a limita proliferarea unor astfel de dispozitive și tehnologiilor asociate, prin impunerea regulilor de export.

De atunci, alte 28 de țări s-au alăturat acestei inițiative, inclusiv Rusia (în 1995) și Turcia (în 1997).

RCTM conține reguli, care nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, pe care membrii se angajează să le respecte.

Ele vizează două categorii de echipamente. Prima include „sisteme complete de rachetă, precum și vehicule aeriene fără pilot (fără echipaj la bord), capabile să transporte o sarcină de cel puțin 500 kg pe o distanță de cel puțin 300 km. Dronele de recunoaștere, chiar dacă sunt pilotate, fac parte din această categorie.

Cea de-a doua se referă la „elemente cu dublă utilizare legate de rachete, precum și alte sisteme complete de rachete cu o autonomie de cel puțin 300 km, indiferent de sarcina lor utilă”.

În plus, țările care s-au alăturat RTCM au semnat și Acordul de la Wassenaar care, începând din 1995, urmărește îmbunătățirea controlului exporturilor de arme convenționale și tehnologii cu dublă utilizare (militară și civilă).

Neaderând nici la RTCM și nici la Acordul de la Wassenaar, China are mână liberă să-și exporte dronele  MALE (Medium Altitude Long Endurance), care au multe similitudini cu dronele Predator și Reaper americane, în timp ce sunt net mai ieftine.

Rezultatul: Conform unui studiu publicat în 2019 de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (Sipri), vânzările de drone chinezești au crescut cu 1.430% între 2014 și 2018, făcând din China principala țară exportatoare de acest tip de aparate, cu clienți din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak), Asia (Pakistan, Birmania) și Africa (Nigeria, Algeria).

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE