Fără îndoială, sultanul turc Recep Erdogan este unul dintre marii câștigători ai politicii lui Trump de a scoate Statele Unite din nesfârșitele războaie de pe mapamond. Profitând de forța militară a țării sale și de puterile neîngrădite pe care a reușit să le concentreze pe plan intern după lovitura de stat eșuată a armatei, Erdogan încearcă să reconstituie, pas cu pas, Imperiul Otoman. După intervenția militară în nordul Siriei, sultanul se concentrează acum asupra unei alte țări distruse de un război civil- Libia.
Turcia și Libia au semnat un acord extins de cooperare maritimă, de securitate și militară, care oferă Turciei dreptul de a desfășura trupe acolo, dacă este solicitată de autoritățile de la Tripoli, a declarat, luni, președintele Erdogan într-un interviu acordat televiziunii TRT. "În cazul în care un astfel de apel va veni, este decizia Turciei ce fel de inițiativă va lua aici." a spus sultanul, citat de agenția Reuters. "Nu vom cere permisiunea nimănui în acest sens".
Este, dacă vreți, aceeași strategie folosită de președintele Putin care a intervenit decisiv în Siria împotriva Statului Islamic și a celorlalte forțe jihadiste, după un acord cu președintele sirian. Libia este și ea împărțită între forțele LNA ale generalului Khalifa Haftar și Guvernul acordului național (GNA) de la Tripoli, guvern care este recunoscut de ONU. Cele două tabere sunt, însă, nevoite să ia serios în considerare „sfaturile” venite din partea susținătorilor externi. E, practic, un război proxy, în care forțe externe își apără interesele în această țară sprijinind una sau alta din forțele aflate în conflict. E cunoscut faptul că Turcia a fost cel mai agresiv susținător al guvernului de la Tripoli, oferind echipamente militare și chiar ajutor aerian, în timp ce Emiratele Arabe Unite au furnizat și ele arme pentruarata rebelă a lui Haftar. Washingtonul recunoaște oficial GNA, dar administrația Trump îl sprijină verbal pe Haftar, văzut de mult timp drept „omul CIA din Libia”. Franța și Rusia sunt și ele de partea rebelului.
Turcia joacă, însă, în forță. Pentru că miza este extrem de importantă. Erdogan a mai afirmat că, pe baza memorandumului bilateral semnat pe 27 noiembrie, forțele turce care intră pe teritoriul sau apele libiene la solicitarea GNA nu ar reprezenta o încălcare a embargoului impus de ONU". Cu acest nou acord între Turcia și Libia, putem desfășura operațiuni comune de explorare în aceste zone economice exclusive pe care le-am stabilit. Nu există nicio problemă", a spus Erdogan. După ce a semnat tranzacții cu propriul său stat marionetă din nordul Ciprului (așa-numita Republică Turcă a Ciprului de Nord), prin recentul acord semnat cu guvernarea de la Tripoli, Turcia devine o mare putere în Estul Mediteranei, potrivit hurriyetdailynews.com. Dar aici nu e vorba numai de explorarea și forajul de petrol și gaze. Impunându-și hegemonia asupra Libiei, Erdogan intră în posesia unei arme teribile cu care poate amenința UE- imigrația în masă. Mai precis, obține puterea de a gestiona fluxurile de imigranți care se îndreaptă spre Uniunea Europeană și dinspre Africa. În acest fel, toate amenințările UE că va trece la sancțiuni împotriva Turciei pentru acțiunile sfidătoare pe care aceasta țară le întreprinde în apele cipriote devin apă de ploaie. Ba, mai mult, sultanul va putea mări oricât vrea tributul pe care UE îl plătește pentru a nu-și vedea granițele luate cu asalt de milioane de imigranți.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
