Pepeniiroșii nu au fost întotdeauna atât de dulci și nici atât de colorați cum sunt azi.

Fructele care potolesc setea și sunt preferate în lunile toride de vară, nu provin din Mesopotamia antică, așa cum se credea până de curând.

Susanne Renner, profesor de botanică la Universitatea Ludwig Maximilian din München din Germania a efectuat o secvențiere genetică a pepenelui domestic (Citrullus lanatus) - fructul pe care îl puteți cumpăra din supermarketuri sau piețe. Comparațiile au vizat și alte șase specii de pepene sălbatic.

„Am descoperit că genomii moderni ai pepenelui domestic sunt mai strâns legați de tipul sălbatic sudanez decât oricare altul pe care l-am analizat. La începutul pepenele avea miezul alb și nu foarte dulce , fiind folosit în principal ca hrană pentru animale", a declarat Susanne Renner.

Cu toate acestea, asemănarea genetică dintre cele două specii i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că fructul sudanez este probabil un precursor al pepenelui roșu și dulce, potrivit studiului din iunie 2021 publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Fructul preferat al faraonilor

Este foarte probabil că fermierii antici au cultivat diferite variante mai puțin amare ale pepenelui sălbatic și, în consecință, au contribuit la un proces de ”domesticire” a acestui fruct savuros.

Culoarea roșie provine cel mai probabil, ca urmare a unei selecții artificiale, prin care fermierii au favorizat și au crescut selectiv pepenii roșii. Când s-a întâmplat acest lucru și de care civilizație este responsabilă, este puțin mai puțin clar, dar Susanne Renner a încercat să răspundă la această întrebare.

Știam deja că faraonul egiptean Tutankhamun a fost îngropat cu semințe de pepene verde acum 3.300 de ani, dar asta nu este o dovadă suficientă a unui pepene dulce domesticit. Mai apoi, a fost descoperită o imagine despre care se crede că are 4.300 de ani, în care apare un fruct asemănător cu pepenele roșu, pe o pictură antică a mormântului egiptean.

„Imaginea a fost publicată inițial în 1912, dar nimeni nu a mai interpretat-o ​​ca un pepene verde. Într-un mormânt separat, o altă imagine arată pepenele tăiat pe o tavă alături de alte fructe dulci, cum ar fi strugurii”, a mai spus Renner, care crede că pepenele roșu făcea parte dintre fructele dulci care erau servite la mesele faraonilor.

Se studiază ADN pepenilor roșii

Din punct de vedere istoric, aceasta este o constatare foarte semnificativă, a spus un alt specialist, Hanno Schaefer, profesor de biodiversitate vegetală la Universitatea Tehnică din München.

„Este din ce în ce mai clar că am neglijat masiv regiunea nord-africană. Ne-am concentrat prea mult pe câmpiile fertile din zona Sudanului, în care se pare că au apărut cerealele și leguminoasele. Trebuie să investim mai multe resurse în studierea agriculturii din Africa de Nord”, a declarat Schaefer pentru Live Science.

Studierea ”rudelor” sălbatice ale culturilor domesticite are o aplicație dincolo de curiozitatea istorică. S-ar putea dovedi util pentru crescătorii și fermierii moderni pentru a ajuta la îmbunătățirea soiurilor de fructe.

„Există multe trăsături care ar fi utile în reproducerea pepenelui - sunt mai puțin susceptibile la mucegai, viruși și insecte decât speciile domesticite”, a mai spus Renner.

Știind mai multe despre ADN-ul pepenului sălbatic, crescătorii ar putea să ia aceste variante genetice benefice și să le implanteze în cultura modernă, fără a compromite gustul dulce și nuanța roșie a pepenelui, care a durat atât de mult timp pentru a obține prin reproducere selectivă.

Acest lucru ar putea permite cultivarea pepenelui să facă față provocărilor viitoare pe care le va aduce schimbările climatice, cum ar fi seceta și temperaturile mai ridicate.