Noul Război Rece cu China nu se va transforma , probabil, în cea mai mare confruntare militară a tuturor timpurilor, dar cele două mari puteri nu vor ezita „să se lovească pe sub masă”. Cel puțin asta susține ziarul Financial Times, care are informații despre schimbările uriașe prin care trece armata americană după identificarea Chinei ca principalul inamic.
Săptămâna trecută, generalul Richard Clarke, șeful Comandamentului Operațiunilor Speciale, a declarat că „misiunile de capturare sau eliminare” de genul celor desfășurate în Afganistan nu mai sunt potrivite pentru acest nou conflict, iar operațiunile speciale trebuie să se îndrepte inclusiv spre campanii de influență cibernetică.
De aceeași părere este și analistul militar David Maxwell, care susține că Pentagonul ar trebui să treacă la atac și să demonizeze China, iar pe cetățenii acestei țări să-i demoralizeze.
Acest război psihologic pare să fi început deja. El se poartă atât pe plan extern, în încercarea de a influența opinia publică internațională și de a-i întoarce pe chinezi împotriva organelor de partid și de stat, câr și în interiorul granițelor SUA. De altfel, primele victorii în SUA s-au înregistrat.
Dovadă stau chiar sondajele de opinie. În urmă cu trei ani, americanii aveau o părere neutră despre China, iar acum nouă ani erau erau puternic favorabili acestei țări. Astăzi, însă,. aceleași sondaje arată că 66 la sută dintre americani sunt împotriva Chinei.
Aflat în an electorat și probabil îngrijorat sincer de faptul că Beijingul amenință statutul SUA de singură superputere a lumii, președintele Donald Trump a trecut de la laudele adresate Chinei cu privire la răspunsul eficace dat pandemiei, la blamarea acestei țări pentru izbucnirea Covid-19.
Mai mult, Trump a sugerat chiar ca Beijingul să plătească despăgubiri pentru neglijență de care a dat dovadă și minciunile pe care le-a spus încercând să mușamalizeze totul.
În mod ciudat, deși este adversara declaratăa președintelui Trump, presa mainstream îi ține isonul în ceea ce privește China. Asrfel, Beijingul este prezentat ca o amenințare autoritară pentru Statele Unite.
Sunt extrem de multe interese la mijloc. Unii spun că simulările unui confruntări militae cu China, care aproape toate dau o evoluție nefavorabilă Statelor Unite, sunt, de fapt, o încercare de a convinge opiniia publică asupra faptului că e necesară o creștetere suplimentară a cheltuielilor militare.
Nici contracandidatului lui Trump în alegerile prezidențiale nu se arată un prieten al Beijingului.
Din rațiuni electorale sau poate din cauza presiunii făcute de marii de cei interesați de încordarea relațiilor sino-americane, ,Joe Biden a susține că întreaga politică industrială a Statelor Unite ar trebui să se învârtă în jurul „competiției cu China” și că „prioritatea sa” este să se ocupe de presupusa amenințare pe care Beijingul o prezintă.
În aceste condiții, bugetul cerut de Pentagon pentru anul 2021, care se ridică la 705 miliarde de dolari, pare să fie atât pe placul republicanilor, cât și al democraților.
E drept, militarii au reușit să prezinte argumente credibile. Astfel, atenția publicului a fost concentrată pe faptul că e nevoie de anumite „tipurile de arme care ar putea fi utilizate pentru a confrunta cu giganți nucleari precum Rusia și China”, menționându-se că există necesitatea de a avea „arme de ultimă generație. sisteme care asigură o autonomie crescută, o letalitate puternică".
Grav este că pentru pregătirea unui eventual conflict cu China, armata a primit recent și primul lot de focoase nucleare de putere mică, Aceste arme. în opinia experților, șterg linia dintre conflictele convenționale și cele nucleare, apropiind momentul în care arsenalul nuclear ar putea fi folosit într-un conflict convențional.