Aflat pe patul de moarte, Regele Ferdinand l-a chemat pe Averescu la el ca să-i vorbească: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îți fac această mărturisire ca să intru ușurat în groapă”.
Sigur, Ferdinand se referea și la atacul la Coroană pe care generalul Averescu, avea să fie înaintat la gradul de mareșal abia în 1930 din dispoziția lui Carol al II-lea, l-a făcut în ultimele zile ale celui de-al doilea mandat al său de premier (19 martie 1920 – 18 decembrie 1921).
Iată cum consemnează Alexandru Marghiloman acest episod în Notele sale politice:
„2 Decembre. Dela deschiderea Camerei, toată săptămâna a fost ocupată cu o violentă controversă împrejurul unor cuvinte de amenințare pe care Averescu le-a rostit în contra Coroanei.
Un comunicat fulgerator al liberalilor, deasemenea al Bucovinenilor lui Nestor; în sfârșit toate gâștele salvând «Capitolul».
Regele a avut eri o lungă convorbire cu Averescu: a sosit chiar cu o jumătate de oră întârziere la concertul legațiunei Italiei.
Rezultatul a fost: o retractare pe care Averescu a citit-0 și la Cameră și la Senat. Fapt destul de umilitor pentru cineva care vorbise: «de așa rezistență cum nu s'a mai pomenit!».
Garoflid (ministru al Agriculturii în primul guvern Averescu – nota Ev. Istoric) mi-a spus : «Era negru, bietul general, când a citit declarația».
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
