Culmea știți care este? Că ziarele din Franța deja au relatat, încă de la începutul acestui an, despre ce vor să facă trei asociații de voluntari români pe dealul Coșna. În România nu s-a suflat, încă, niciun cuvânt.
În fine, informația vine de la o mai veche cunoștință a mea, Florin Boșoteanu, șeful Asociației ”Prospectorii istoriei” din Comănești, Bacău. Ei au demarat acțiunea, la care s-au raliat alte două entități, Asociația ”Regimentul 15 Infanterie”, de la Iași, condusă de Ion Luncanu, și Grupul ”Centenarul Vânătorilor de Munte”, promotori principali în acest caz fiind Lucian Liche și Adrian Tânjală, din cadrul Brigăzii 61 Vânători de Munte din Miercurea Ciuc.

Căutările jurnaliștilor francezi

Florin îmi spune că încă de anul trecut s-a creionat intenția. Probabil că nu întâmplător presa franceză află prima. Asociația din Comănești apelează la jurnaliștii de acolo, să-i găsească pe urmașii locotenentului Berge. El a făcut parte din Misiunea Militară Franceză. Cât privește bătălia din `917, din arealul Văii Trotușului, se știe că Edouard era încadrat în corpul Regimentului 16 Infanterie ”Suceava”.
Românii reușesc deci, prin intermediul ziariștilor occidentali, să găsească trei descendente ale bravului ostaș. În 27 aprilie, anul curent, cotidianul ”L`independent” a dedicat o întreagă pagină acestei regăsiri pe firul unui destin pierdut pe câmpul de luptă din România. În varianta electronică a publicației respective apar îndelungi relatări și în zilele de 29 și 30 aprilie.

 

Aportul Primăriei din Pârgărești

Ansamblul monumentelor prinde contur, în prima etapă, datorită arhitectului Nicolae Aurelian Ionescu. El realizează proiectul. Se înscrie în acest mod în rândul voluntarilor prin gestul său.
După care s-a luat legătura cu Primăria comunei Pârgărești, pe teritoriul căreia se află dealul Coșna. Deschidere totală.
Edilul localității, Victoria Iulișca, mi-a spus că până în prezent s-a pus terenul la dispoziția viitorului amplasament, s-a făcut și planul cadastral. Urmează refacerea drumului până la altitudinea de 712 metri, în locul numit ”Poiana lui Boboc”.
O formă de relief a cărei altitudine maximă e de 789 de metri. Atenție, împânzită de fortificații. Urmele vechilor tranșee sunt vizibile și azi.
Drumul de piatră, până la cota 712, mi se descrie, are patru kilometri lungime și pornește din satul Nicorești. Ploile diluviene din ultimele săptămâni l-au stricat, după ce mai fusese amenajat o dată cu doi ani în urmă. E clar că nu poți să urci decât cu mașini cu tracțiune integrală.

Organizarea șantierului și obiectivele

Alt jalon important. Munca. Vor fi câteva zeci de brațe. Ale celor din asociațiile pe care le-am amintit deja.
Mai oameni buni, aveți de transportat componentele. Și materiile prime. Greutatea totală se apropie de cinci tone.
Descrierea viitoarelor sculpturi ne arată două cruci, una de 3,5 metri, alta cu un metru mai mică, fiecare cu câte o coroană stilizată, din frunze.
Construcția va avea în corpul ei un material pe bază de ciment. Dubla armătură îi va conferi rezistență în fața intemperiilor. Și câte o placă pentru cele două socluri, în așa fel încât călătorul să afle în numele cui munții vorbesc din nou.
Autoritățile locale au pregătit între timp postamentele, din piatră de Slănic, pe care vor fi amplasate semnele cerești.
Din partea Primăriei se va pune la dispoziție, pentru lucrările de amenajare, dar și pentru transport, un buldo-excavator. Lista motorizării e completată cu cele opt mașini de teren ale celor dedicați acestei idei.
Șantierul va fi completat cu un generator de curent electric și aparate pentru tăiat și finisat piatra.
Se va reface o porține de câțiva metri din vechile fortificații, în imediata vecinătate a crucilor. Pereții șanțului fiind căptușiți cu lemn și ciment.
Întreprinderea aceasta are drept punct de plecare luna august. Undeva pe la finele lunii viitoare, mi se spune. Încheierea lucrărilor, la jumătatea lui septembrie. Tot atunci și inaugurarea.

 

Apel pentru strângerea de fonduri

Mi-a mai spus ceva important Florin Boșoteanu. Legat de partea financiară. A fost demarată, încă de luna trecută, strângerea de fonduri. E nevoie de 7.000 de euro. Pentru ingredientele cimentuite și echipamente. Și nu numai atât. De achitat avizele, conform legii. Se adaugă necesitatea combustibilului mașinilor și utilajelor.
Omul din Comănești vorbește despre licitațiile caritabile organizate până acum, de pe urma cărora s-au strâns primii 2.000 de lei. A mai apărut și spirijinul din partea unor binefăcători, unii dintre ei anonimi. Apele se strâng și dinspre firmele care au anunțat că sprijină demersul.
Dacă intrați pe pagina de Internet www.history-prospectors.com, la secțiunea ”Strângere de fonduri pentru ansamblul de monumente Coșna-Oituz”, veți găsi conturile bancare unde se pot trimite donațiile.

Lista contingentelor

Dealul Coșna. Dacă urci aici poți să simți ori să auzi, în toate direcțiile, umbre ale trecutului încărcat de foc și de moarte. Spre Agăș și Brusturoasa, la Sulta, înspre Târgu Ocna și Onești. ”Privești spre pământurile unde nu a călcat piciorul dușmanului”, și asta numai datorită ”cheii” pe care armata germană nu a reușit s-o desfacă, în fața apărării de neclintit a românilor.
De ce două cruci? Cea mai mare, în amintirea celor 14 contingente care au închis poarta aceasta a Carpaților, atât în 1916, cât și în 1917. Pentru fiecare dintre ele cuvintele vor fi dăltuite în piatră. Regimentele 12, 14, 15, 16, 17, 22 și 27 Infanterie, Batalionul Vânătorilor de Munte, Regimentele 4, 5, 9 și 10 Roșiori. Lista va fi întregită cu Regimentul 1 Grăniceri și Regimentul 7 Vânători.

 

Erwin Rommel îngrozit de români

Luptele de pe Valea Trotușului sunt caracterizate de istorici la fel de importante, ”ca eroism și dramatism”, precum cele de la Mărăști și Mărășești. Presiunea dușmanilor crește din 10 august 1917.
În complexele acțiuni ale germanilor pentru cucerirea cotei 789 îl vedem pe viitorul feldmareșal Erwin Rommel. Va fi rănit și retras din luptă. În memoriile sale au rămas referiri la cele întâmplate. ”Trebuia să atacăm prin surpindere, să ocupăm pozițiile din tranșee, care sunt flancate de pădurile de stejari. A fost dificil. De cinci ori am fost nevoiți să respingem atacurile inamicului, care devenise tot mai curajos”. Rommel comanda pe atunci șase companii de pușcași și trei companii de mitraliere.
Ai noștri sunt nevoiți să cedeze Slănicul. Coșna devine ultima redută. Dacă și aceasta era cucerită, invadatorii aveau cale liberă către Onești și de acolo consecințele ar fi fost imprevizibile pentru Armata Română.
Având în vedere că, în același timp, se desfășura bătălia de la Mărășești, posibilitățile de susținere a pozițiilor din fața Oneștiului sunt limitate. Generalul Alexandru Averescu ordonă Corpului 2 să trimită toate rezervele disponibile.

Francezul cu suflet de român

A doua cruce va fi ridicată în amintirea locotenentului Edouard Paul Berge. Cine a fost acest om? Înainte de orice, învățase Limba Română. Ca instructor, e integrat într-o companie a Regimentului 16 Infanterie ”Suceava”.
Se află la un moment dat, alături de camarazii săi, între râurile Oituz și Slănic. Ai noștri cedează dealurile Muncel și Matiușca în fața atacurilor germane furibunde.
În același timp, comandantul Regimentului 16 Infanterie, colonelul Cezar Mihail, în fruntea a numai 100 de soldați, reușește să ia din nou sub control perimetrul situat între cotele 702 și 789 de pe dealul Coșna.
Numai că desele fluctuații între atacuri și contraatacuri izolează trupa colonelului de restul oștirii.

 

Îndemnul în fața morții

Văzând aceasta, locotenentul Berge strigă din toate puterile către soldații din conmpania sa, în Limba Română, evident, îmbărbătându-i. ”Întotdeauna înainte, nu vom muri niciodată!”.
Acțiunea curajoasă duce la salvarea colonelului Cezar Mihail. Numai că prețul este superm pentru locotenent. Paul e spulberat de un obuz.
Trebuie remarcat că Armata Română avea bunul obicei de-a culege informații despre faptele de eroism ale ofițeilor și soldaților. Scopul nu e doar acela de consemnare în arhive, ci și de ridicare a moralului trupelor, prin propagarea acestor date în cadrul corpului militar.
Ce știm că a făcut acest om, în clipele acelea, se află sub amprenta impresiei povestirilor spuse de cei care i-au fost alături până la ultima suflare.

Încheiere

Fișa militară a lui Paul ne spune câteva lucruri despre el. În primul rând, se născuse în localitatea Perpignan, în 1889. Data morții e consemnată în 10 august 1917. Deci avea 28 de ani când și-a dat viața pentru apărarea României.
Până azi, n-a avut niciodată mormânt. Abia din septembrie 2019, o cruce. La fel și camarazii săi, români.

Te-ar putea interesa și: