Miercuri, 19 septembrie, a fost lansata cea mai recenta carte a scriitorului brazilian Paulo Coelho, "Vrajitoarea din Portobello".

Romanul spune povestea unei tinere fascinante, nascuta in Transilvania, crescuta in Beirut, stabilita apoi la Londra.

Pentru farmecul sau ametitor, este numita Vrajitoarea din Portobello. Va prezentam in exclusivitate scrisoarea lui Paulo Coelho adresata cititorilor romani, referitoare la acest roman.

„E dificil sa rezumi o carte, dar as spune ca in „Vrajitoarea din Portobello” am vrut sa explorez partea feminina a divinitatii, am vrut sa patrund in inima Mamei Primordiale. Am simtit nevoia sa dezbat de ce societatea a incercat sa ascunda partea feminina a lui Dumnezeu.

Romanul isi are originile atat in realitate, cat si in fictiune. In octombrie 2005 am cunoscut in Transilvania o stewardesa rroma care m-a inspirat sa scriu povestea Atenei. Ea mi-a povestit cum a fost adoptata de o familie austriaca si despre radacinile ei rrome.

Desigur, ea a fost punctul de plecare al acestui roman; multe aspecte au aparut din miriadele de situatii si oameni pe care i-am intalnit pe drum. Chiar si eu sunt portretizat in acest personaj.

 Dar de ce sa explorezi fata feminina a lui Dumnezeu? Oamenii uneori ma intreaba daca cred in vrajitoare, la care eu intotdeauna raspund: da, cred. Din nefericire, cuvantul „vrajitoare” inca este insotit de prejudecati.

Pentru mine, o vrajitoare este o femeie capabila sa-si lase intuitia sa-i conduca actiunile, care comunica cu mediul ei, care nu se teme sa infrunte provocarile. In cel mai recent roman al meu vorbesc exact despre prejudecatile carora vrajitoarele moderne trebuie sa le faca fata.

 Societatea contemporana este atat de preocupata de coerenta incat multi ajung prizonieri ai conceptiei gresite ca totul poate fi explicat. Societatea incearca sa ne convinga de faptul ca trebuie sa fim total transparenti, nu doar fata de lume, ci si fata de noi insine. De aici vine si pericolul. Este necesar sa admitem ca unele lucruri nu pot fi intelese, ca spatiile goale din cunoasterea noastra exista si ca trebuie sa respectam misterul.

Personajul Athena, cu libertatea si curajul ei, a fost felul meu de a ataca acest subiect si de a dezvalui catusele dogmelor. Flaubert a spus odata ca el insusi era doamna Bovary, ei bine, eu sunt cartile mele asa cum ele sunt parte din sufletul meu.

Personajele ma ajuta sa-mi explorez propriul meu suflet, din moment ce in ele se incarneaza toate indoielile si sperantele mele. Atena intruchipeaza partea mea feminina si plina de compasiune”.