Comunitatea bulgară din Târgoviște sărbătorește, an de an, Paștele Cailor. Această zi este una extrem de importantă pentru localnici, care au mărturisit că se pune accent pe legătura dintre stăpân și animalul său. Ce tradiții se respectă din străbuni.
Cei 2.500 de membri ai comunității de bulgari din Târgoviște respectă cu sfințenie tradițiile lăsate de străbuni. Una dintre sărbătorile la care nu renunță este Paștele Cailor, zi în care se sărbătoresc animalele care îi ajută pe oameni la muncile agricole.
Comunitatea bulgară consideră această zi una sfântă, în care nu se muncește. Gospodarul și calul său merg în această zi la Biserică, pentru a primi binecuvântarea de la preot. De asemenea, se pune accent pe legătura dintre om și animalul care îl ajută la muncile agricole.
„Gospodinele fac în casă pâinicile konceta pe care le sfințește la biserică şi după se dă jumătate la cal, jumate la gospodar să sfințească legătura pentru o lucrare mai bună”, a declarat Marian Costea, președintele Asociației Zaedno a Bulgarilor din Târgovişte.
De Paștele Cailor are loc și un concurs, la care sunt înscriși cei mai frumoși cai din comunitate. Evenimentul este unic în țară și a atras oaspeți din străinătate. Pentru locuitorii din Târgoviște sărbătoarea este una care vestește primăvara, perioada în care gospodarii încep să se pregătească pentru munca pe câmp.
Caii sunt înhămați la căruțe sau șarete și defilează, alături de stăpânii lor, pe strada principală, unde sunt aplaudați și fotografiați. Paștele Cailor nu are o dată fix, sărbătoarea variind în funcție de Sfintele Paști.
De unde provine sărbătoarea Paștele Cailor
Una dintre legende spune că, atunci când Fecioara Maria l-a născut pe Iisus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele cailor. Cu prilejul acestei sărbători sunt organizate târguri și se pot încheia afaceri importante. În această zi, caii nu sunt puși la treabă.
O altă legendă spune că sărbătoarea își are originile în Evul Mediu, pe când exista, în Ardeal, o componentă multietnică și religioasă. Mai exact, când ungurii își serbau Paștele, românii cereau de la ei caii, ca să-și lucreze pământul, iar când venea rândul românilor să-și serbeze Paștele, aceștia își împrumutau caii ungurilor.