Întrucât relațiile lor cu Occidentul se deteriorează, Rusia și China caută să-și relanseze puterea la nivel mondial într-un mod care să le fie avantajos ani buni de acum încolo
Cu ocazia recentei sale apariții la o conferință pe teme financiare favorabile Rusiei, președintele rus Vladimir Putin s-a arătat, ca de-obicei, un om direct și sigur pe sine. El a declarat că, nu numai că economia sa supreviețuiește sancțiunilor occidentale, dar Statele Unite și aliații lor nu observă semnificativa schimbare a ordinii internaționale, ilustrată de reacția lumii la invazia sa din Ucraina, notează The Wall Street Journal.
„Ei nu par să observe noile centre ale puterii apărute pe planetă”, a spus președintele rus. „Este vorba despre niște schimbări revoluționare intervenite în întregul sistem al relațiilor internaționale. Aceste schimbări sunt fundamentale și de primă importanță”.
În multe privințe, această proclamație ilustrează giganticul pariu mondial pe care se bazează invazia lui Putin în Ucraina. El este perfect conștient că, din cauza brutalei sale invazii din Ucraina, a pierdut mult teren, poate, pentru totdeauna, în relațiile tradiționale dintre Est și Vest. Dar el pariază că va compensa acest lucru prin formarea unei noi rețele diplomatice, ecnomice și de securitate pe axa dintre Nord și Sud.
Desigur, principalul său aliat în tot acest plan este China, care, de ani de zile, se implică pe aceeași axă dintre Nord și Sud, promovându-și comerțul în Asia, America Latină și Africa, deseori în țări considerate de multă vreme ca având o diplomație duplicitară. Aceste țări nu sunt niște pioni importanți de ordin diplomatic sau economic, dar multe dintre ele sunt niște piețe în dezvoltare rapidă, plasate pe rute comerciale de importanță strategică, iar unele dețin minerale importante în vederea trecerii la tehnologii enrgetice nepoluante.
Luate laolaltă, aceste eforturi reprezintă o tentativă a Rusiei și a Chinei de a redesena relațiile de putere la nivel mondial într-un mod care să fie în avantajul lor – și în dezavantajul Occidentului – ani buni de-acum încolo. Succesul acestui efort este departe de a fi asigurat, dar poate reprezenta unul dintre cele mai semnificative rezultate pe termen lung ale crizei ucrainene. Până acum, Putin are unele motive pentru care să se simtă bine în fața acestui plan. Pe plan economic, el vinde Indiei importante cantități de petrol și examinează eventuale livrări de gaze naturale în Pakistan, încercând astfel să se refacă de pe urma pierderii unor țări occidentale. Pe plan diplomatic, 35 de țări – reprezentând 50% din populaația globului – s-au abținut să spună ‘nu’ într-o rezoluție din luna martie a Națiunilor Unite care condamnă invazia din Ucraina, iar 58 de state, printre care Mexic, Egipt, Singapore, Indonezia și Qatar, s-a abținut de la un vot ulterior care viza excluderea Rusiei din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.
„Nu cred că este vorba despre o realiniere oficială”
La 100 de zile după lansarea războiului din Ucraina, Putin a primit vizita lui Macky Sall, președintele Senegalului, totodată actual președinte al Uniunii Africane, care a pledat pentru mai multe exporturi de cereale și de îngrășăminte din Rusia. Mai recent, Putin a fost întâmpinat cu căldură de președinții Chinei, Indiei, Braziliei și Africii de Sud la o videoconferință a țărilor din așa-zisul grup BRICS . Acest grup, care include patru din cele zece țări cu cea mai numeroasă populațiee din lume, a evitat într-un mod evident să condamne în vreun fel invazia Rusiei în Ucraina. Chiar săptămâna trecută, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a fost ocolit la o reuniune a principalilor diplomați din țările care fac parte din Grupul celor 20 de State Industrializate (G 20), dar a constatat că omologii săi din Brazilia, India și Argentina voiau să se întâlneească cu el. „Nu cred că este vorba despre o realiniere oficială, dar cred că eforturile de a face multe țări să rămână neangajate se dovedesc încununate de succes”, afirmă Robert Gates, fost secretar american al apărării și fost director al Agenției Centrale de Informații (CIA).
În ceea ce le privește, Administrația Biden și aliații din Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO) și-au concentrat atenția mai mult asupra modalităților de a întări cât mai mult unitatea occidentală în fața invaziei Rusiei din Ucraina. Desigur, acest demers a înregistrat un succes semnificativ. NATO a fost ‘revitalizat’, iar Uniunea Europeană pare să-și recapete importanța, ea invitând Ucraina să adere la organizație. Hotărârea Occidentului de a pedepsi Moscova la nivel economic și de a ajuta Ucraina la nivel militar s-a făcut la un larg nivel și a fost robustă. La fel de rodnice au fost și eforturile SUA de a convinge Japonia, Coreea de Sud și Australia să riposteze atât în fața Rusiei, cât și în fața Chinei.
Totuși, China și Rusia consideră că toată această coeziune occidentală reprezintă un mod de gândire învechit, datând de pe vremea Războiului Rece, care pur și simplu nu mai este atât de relevant ca pe vremuri. Desigur, un asemenea mod de gândire reflectă mai mult unul dătător de speranță, dar ea reflectă totodată și noi realități.
„Pe scurt, trebuie să evităm tentația de a mai considera Rusia și China ca un conglomerat din anii ’50”
În parte, din cauza unei recente indiferențe americane și a unei anume neîncrederi, marja de manevră a rușilor și a cinezilor rămâne deschisă. Într-o anume măsură, Statele Unite au neglijat restul lumii, în ultimii 20 de ani, țara investindu-și energia și bugetul în răzoiul împotriva terorismului sau, mai recent, în disputele comerciale cu China ale Administrației Trump. Robert Zoellick, fost președinte al Băncii Mondiale și fost adjunct al unui secretar de stat american, sugerează că Statele Unite ar trebui să facă mai mult și să recunoască nevoile și frustrările țărilor ‘abstinente’ și, în colaborare cu instituțiile internaționale, să încerce să răspundă acestor nevoi. Împreună cu instituțiile internaționale, Washingtonul ar putea crea niște punți ale bunăvoinței prin vaccinuri sau alte inițiative legate de sănătate sau întărind relațiile comerciale.
Mai mult, el încurajează Statele Unite să încerce să convingă China să se delimiteze de Rusia, iar SUA să recunoască sectoarele în care interesele Washingtonului și cele ale Beijingului sunt reciproce. „Pe scurt, trebuie să evităm tentația de a mai considera Rusia și China ca un conglomerat din anii ’50”, spune el. “Trebuie să facem o diferență și, poate că într-o zi, vom putea forma din nou un triunghi“.
În ultimele săptămâni, Administrația Biden și aliații săi au lansat o anume ofensivă diplomatică pentru a contracara câteva dintre demersurile Rusiei și Chinei. Recent, Statele Unite au găzduit, la Los Angeles, un summit al șefilor de state din America Latină, deși decizia de a nu participa a președinților din Mexic și din alte trei state central-americane a demonstrat problemele de care Statele Unite se izbesc în regiune. Grupul celor Șapte State Industrializate (G 7) tocmai și-a anunțat planul de a investi miliarde de dolari în proiecte de infrastructură din țări în curs de dezvoltare – o evidentă tentativă de a contracara demersurile similare ale Chinei. De assemeenea, Biden s-aadeplasat în Arabia Saudită pentru a-I convinge pe liderii din regat, până acum reținuți în a critica invazia din Ucraina, să-și sporească producția de petrol ca să compenseze întreruperea achizițiilor occidentale din Rusia.
Din toaate astea, rezultă că a început un nou joc diplomatic, un joc care ar urma să continue chiar și după încetarea ostilităților din Ucraina. “Președintele Biden a spus că, după acest război, Rusia va deveni un paria pe plan internațional”, amintește Angela Stent, de la Facultatea de Relații Internaționale a Universității din Georgetown. “Ei bine, nu va fi un paria, din câte vedem acum”.
Articol de Gerald F. Sib Traducerea: Alexandru Danga/adanga/czaharia